În anul 2005, o echipă de cercetători condusă de Ernst Fehr, profesor de economie la Universitatea din Zurich, publica în revista Nature un studiu care oferea primele dovezi că administrarea intranazală de oxitocină poate spori comportamentul de încredere la oameni. Oxitocina este un hormon și neurotransmițător produs natural în organism, cu rol în influențarea interacțiunilor sociale, printre altele. Studiile ulterioare nu au oferit însă o imagine uniformă. În timp ce unele au confirmat descoperirea, altele nu au detectat un efect general. Totodată, criticii au remarcat că multe investigații se bazau pe eșantioane mici, ipotezele erau formulate după cunoașterea rezultatelor, iar studiile erau dificil de comparat metodologic. Astfel, a rămas neclar dacă și în ce condiții oxitocina crește cu adevărat încrederea.
**Studiul Confirmă Efectul de Stimulare a Încrederii**
Pentru noul studiu, o echipă internațională de cercetători, formată din Ernst Fehr (Universitatea din Zurich), Bodo Vogt și Paul Bengart (Universitatea Otto von Guericke Magdeburg) și Carolyn Declerck (Universitatea din Antwerp), a recrutat 359 de bărbați care au fost clasificați ca având o predispoziție scăzută de încredere, pe baza unui chestionar preliminar. Lucrarea este publicată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Cercetătorii s-au limitat intenționat la bărbați pentru a putea compara rezultatele cu cele obținute în studiile anterioare privind oxitocina. Subiecții au primit aleatoriu fie oxitocină, fie un placebo. Ulterior, au participat la un joc de încredere în condiții de anonimat strict, în care li s-a cerut să decidă cât de mulți bani doresc să încredințeze unei persoane necunoscute. Bărbații cu o predispoziție scăzută de încredere care au primit oxitocină au încredințat în medie cu aproximativ 15% mai mulți bani contrapartidei lor decât bărbații din grupul placebo, cu o încredere redusă. Ulterior, cercetătorii au combinat datele cu rezultatele unui studiu anterior comparabil. Analiza combinată a unui număr total de 578 de bărbați cu o predispoziție scăzută de încredere a relevat o creștere de aproape 17% a comportamentului de încredere. Efectul a persistat chiar și după ce cercetătorii au controlat diferitele trăsături de personalitate. Prin urmare, studiul coroborează o descoperire care devenise deja aparentă într-o investigație anterioară, dar acum o face, pentru prima dată, cu o ipoteză predefinită, testată pe un eșantion mult mai mare. „După mai bine de 20 de ani, am reușit acum să oferim dovezi robuste ale unui efect selectiv al oxitocinei”, afirmă Fehr.
**Efect Selectiv, Nu General**
În același timp, concluziile contrazic presupunerea că oxitocina ar face, în general, pe toți oamenii mai încrezători. Studiul arată, în schimb, că hormonul crește în mod selectiv comportamentul de încredere la bărbații cu o predispoziție scăzută de încredere. În cadrul acestui grup, gradul de predispoziție de încredere nu a contat: efectul asupra bărbaților cu scoruri de încredere deosebit de scăzute nu a fost mai puternic decât asupra bărbaților cu scoruri ceva mai ridicate, dar totuși clasificate ca fiind scăzute.
**Mecanismele Biologice Rămân Neexplicate**
De ce oxitocina exercită acest efect specific rămâne o întrebare fără răspuns. Studiul nu a investigat direct mecanismele biologice subiacente. „Este posibil ca hormonul să intensifice așteptarea ca ceilalți să coopereze”, spune Fehr. Oxitocina ar putea, de asemenea, să reducă frica de a fi înșelat de ceilalți, adaugă el. Studiile viitoare vor investiga mai atent aceste mecanisme și vor clarifica dacă concluziile se aplică și femeilor.
**Jocul de Încredere Anonim**
Cercetătorii au utilizat un joc de încredere ce implica două roluri: cel de investitor și cel de trustee. Atât investitorul, cât și trustee-ul primeau la începutul jocului o dotare de 12 euro. În rolul de investitor, subiecții alegeau dacă doreau să încredințeze 0, 4, 8 sau 12 euro unei persoane necunoscute. Suma transferată era triplată. Ulterior, cealaltă persoană putea trimite orice sumă înapoi investitorului. Cu cât investitorul transfera mai mulți bani, cu atât mai multă încredere avea că partenerul său va acționa corect.