Ucraina a spulberat mitul despre forța militară rusă, expunând slăbiciuni majore în forțele sale convenționale prin utilizarea dronelor și a inovației tehnologice rapide. Aceasta a compensat avantajele Moscovei în ceea ce privește resursele umane și echipamentul, rezultând pierderi enorme pentru Rusia. Cu toate acestea, Rusia continuă să extindă producția de armament, să adapteze tacticile pe câmpul de luptă și să procure trupe, muniție și rachete din Coreea de Nord. Războiul se extinde tot mai mult pe teritoriul rus și în Marea Neagră, Ucraina demonstrându-și capacitatea de a amenința ținte strategice, precum baza navală rusească Novorossiisk.
Când președintele Vladimir Putin a inițiat invazia pe scară largă a Ucrainei, Kremlinul părea să se bazeze pe un vechi axioma de securitate europeană: că masa brută a Rusiei, susținută de vaste stocuri din epoca sovietică și de puterea nucleară, ar copleși orice rezistență. Totuși, după mai bine de patru ani de la invazie, această presupunere a fost în mare parte infirmată. Ucraina nu numai că a supraviețuit, dar a și deraiat victoria rapidă anticipată de Rusia, transformând conflictul într-un război de uzură de înaltă tehnologie. Țara a dezvoltat un ciclu de inovație pe care Joshua Huminski, vicepreședinte senior pentru securitate națională și informații la Centrul pentru Studierea Președinției și Congresului, îl descrie ca fiind mai rapid decât orice întreprins de SUA sau alte țări NATO.
Cu toate acestea, experții avertizează împotriva interpretării dependenței crescânde a Rusiei de Coreea de Nord pentru muniție, rachete și trupe ca un semn al colapsului sau, dimpotrivă, că armata sa va ieși mai puternică. Situația este mai complexă. În timp ce Ucraina a provocat daune severe forțelor convenționale rusești și a scos la iveală eșecuri semnificative în planificarea și doctrina sa, Moscova continuă să se adapteze pe câmpul de luptă, să crească producția de armament și să învețe din acest război fără precedent.
„Forțele terestre convenționale rusești din Ucraina sunt degradate constant și sever”, a declarat Huminski într-un interviu acordat RFE/RL. Cu toate acestea, el a avertizat că evaluarea puterii militare rusești exclusiv pe această bază ar fi o greșeală. Flotele navale nordică și pacifică ale Rusiei posedă încă capabilități importante, iar forțele sale strategice nucleare rămân în mare parte neatacate, completate de capabilități cibernetice și spațiale. Întrebarea centrală, prin urmare, s-ar putea să nu mai fie dacă Rusia rămâne a doua cea mai puternică armată din lume, ci mai degrabă ce implică revelațiile Ucrainei despre limitele puterii rusești și dacă adaptarea poate preveni transformarea acestor slăbiciuni în elemente decisive.
**Blitzkrieg-ul eșuat și cursa adaptării**
Presupunerile inițiale ale Rusiei au fost greșite. Huminski a menționat că serviciile de informații ale lui Putin preziseseră că Ucraina va fi un „joc de cărți” care se va prăbuși rapid. În schimb, reziliența ucraineană, greșelile operaționale rusești, ajutorul occidental și adaptarea rapidă au dus la un război foarte diferit. Apărarea Hostomelului, lângă Kyiv, unde forțele ucrainene au respins cu succes trupele aeropurtate de elită rusești, a servit drept un indicator timpuriu al modului în care planurile Moscovei puteau eșua. Mai mult, tacticile subunităților mici și armamentul antitanc occidental au exploatat vulnerabilitățile blindatelor rusești înaintate.
De atunci, războiul a evoluat într-un concurs continuu de adaptare. Dronele, războiul electronic și loviturile pe distanță lungă au modificat fundamental câmpul de luptă, făcând mișcarea tot mai periculoasă și contribuind la crearea unei „zone de foc” puternic supravegheate de-a lungul liniilor frontului. Maria Snegovaya, membră de rang înalt pentru Rusia și Eurasia la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, a declarat pentru RFE/RL că Ucraina a obținut un impuls tehnologic semnificativ și utilizează tot mai mult dronele pentru a compensa parțial deficitul de personal. Deși acest avantaj este real, ea a subliniat că nu este permanent. Impulsul tehnologic a fluctuat de mai multe ori pe parcursul războiului. În prezent, Ucraina conduce în tehnologii cruciale de drone, dar Rusia a reușit în mod repetat să recupereze, să reverse-engineereze inovațiile de succes și să dezvolte contramăsuri. Acest ciclu se accelerează, evoluțiile care odinioară durau mult mai mult desfășurându-se acum în câteva luni. Această dinamică explică de ce nici Huminski, nici Snegovaya nu privesc războiul ca pe o narațiune simplă a superiorității tehnologice ucrainene care învinge o armată rusă depășită. Ambii descriu un concurs mult mai fluid: Ucraina a obținut un impuls tehnologic important și a expus slăbiciuni rusești serioase, în timp ce Rusia continuă să se adapteze și să învețe din experiențele de pe câmpul de luptă, chiar dacă forțele sale terestre convenționale suferă o degradare severă și pierderi extraordinare.
**Coreea de Nord umple golurile**
Parteneriatul Moscovei cu Phenianul este o dovadă clară a cererilor extraordinare ale războiului. Coreea de Nord a furnizat muniție și rachete și a desfășurat trupe, dintre care unele au fost staționate în regiunea rusă Kursk pentru a ajuta la respingerea unei incursiuni surpriză ucrainene în 2024. Cu toate acestea, Snegovaya a subliniat că dependența Rusiei de asistența externă trebuie luată în considerare împreună cu eforturile sale substanțiale de producție internă. Moscova este angajată într-un război de uzură, în care pierderile depășesc personalul, incluzând muniția și sistemele de arme.
„Rusia a reușit de fapt să producă mult”, a remarcat ea, subliniind că Moscova și-a „crescut semnificativ producția” pentru sisteme care includ drone, echipamente de război electronic, apărări antiaeriene, tancuri și rachete. Cu toate acestea, capacitatea industrială a Rusiei nu i-a rezolvat pe deplin problemele. Cerințele războiului sunt atât de imense, a explicat Snegovaya, încât chiar și o producție drastic crescută nu poate satisface pe deplin nevoile de pe câmpul de luptă sau permite Rusiei să construiască rezerve substanțiale. Acest context subliniază rolul Coreei de Nord. Huminski a sugerat, de asemenea, că trupele nord-coreene ajută Moscova să gestioneze o provocare sensibilă politic legată de personal. Desfășurarea lor poate securiza poziții și elibera soldați contractați ruși pentru alte sarcini, fără a necesita o mobilizare completă politice riscantă din partea lui Putin. Prin urmare, această situație nu reprezintă nici un colaps militar direct, nici dovada unei revigorări rusești fără efort. Rusia folosește parteneri străini pentru a aborda deficiențe specifice, în timp ce în același timp se străduiește să își susțină și să își extindă propria bază militar-industrială. Potrivit lui Snegovaya, Kremlinul continuă să extindă instalațiile de producție și se pregătește pentru un conflict prelungit. Cu toate acestea, acest demers vine cu costuri în creștere. Sectorul militar-industrial al Rusiei este puternic finanțat de stat, iar presiunea economică de a susține războiul continuă să crească.
**Ucraina a schimbat matematica, dar dronele nu au câștigat războiul**
Ucraina a intrat în război cu un dezavantaj convențional semnificativ. Nu dispunea de capacitatea de a egala Rusia tanc cu tanc, obuz cu obuz sau soldat cu soldat. Răspunsul său strategic a fost să modifice ecuația costurilor. Dronele ieftine și alte sisteme dezvoltate rapid pot reprezenta o amenințare pentru echipamente mult mai scumpe, iar Snegovaya a menționat că Ucraina a folosit cu succes dronele într-o măsură considerabilă pentru a compensa deficitul de personal. Cu toate acestea, ea a subliniat și limitările acestui avantaj. Dronele nu au făcut soldații inutili, iar provocările legate de personalul ucrainean rămân semnificative. Deși „zona de foc” defensivă ar putea ajuta la menținerea liniilor de apărare, nu a asigurat victoria.
Între timp, Rusia își adaptează propriile metode. Snegovaya a descris o forță militară care combină abordări din epoca sovietică și capacitatea de producție existentă cu drone, război electronic și practici de luptă în evoluție rapidă. Rusia suferă pierderi extraordinare și se confruntă cu o presiune crescândă asupra economiei sale. Cu toate acestea, ea păstrează anumite avantaje asimetrice, inclusiv capacitatea de a desfășura drone în număr masiv, experiența în utilizarea lor și o acumulare vastă de date de pe câmpul de luptă colectate de unitățile de luptă și operatori. Țările occidentale „trebuie nu numai să privească ce face Ucraina, ci și să acorde atenție la ce face Rusia”, inclusiv la lecțiile pe care le învață și la modul în care se adaptează, a sfătuit Huminski. „Dacă nu o facem și vedem doar o forță rusă degradată convențional, acest lucru ne-ar putea bântui în viitor.”
**Novorossiisk arată cum se extinde războiul**
Adaptarea tehnologică a Ucrainei remodelează, de asemenea, geografia războiului. În Marea Neagră, Ucraina a vizat în mod repetat forțele și infrastructura navală rusească, deși a început conflictul fără o marină convențională capabilă să conteste flota Rusiei. Pe măsură ce activele rusești au fost repoziționate departe de Crimeea, capacitatea Ucrainei de a lovi Novorossiisk, un hub naval situat mai la est, a demonstrat că îndepărtarea de liniile frontului nu garantează siguranța. „Flota rusă este cu siguranță foarte periclitată oriunde în Marea Neagră în acest moment”, a observat Snegovaya.
Implicația strategică mai largă este semnificativă. Ucraina își combină tot mai mult eforturile defensive pe liniile frontului cu lovituri profunde împotriva țintelor militare și de altă natură din interiorul Rusiei, urmărind să impună costuri dincolo de câmpul de luptă imediat. Snegovaya a indicat că aceste lovituri au contribuit la creșterea anxietății în interiorul Rusiei și la sporirea cererilor pentru încheierea războiului. Cu toate acestea, ea a avertizat că opinia publică joacă un rol limitat în deciziile Kremlinului, Putin, mai degrabă decât sentimentul public, rămânând factorul decisiv. Deși Ucraina ar putea deține în prezent un impuls tehnologic, Rusia continuă să răspundă, inclusiv cu drone mai rapide cu reacție și eforturi de a depăși alte constrângeri tehnologice.
**Degradată, dar mortală**
Metricele tradiționale ale puterii militare au fost serios contestate de război. Numărul de tancuri și efectivele dinaintea războiului nu au prezis eșecurile Rusiei în 2022. Cu toate acestea, experții avertizează că pierderile substanțiale ale Rusiei nu înseamnă că a încetat să fie o putere militară formidabilă. Ucraina a spulberat mitul că masa rusă singură garantează victoria. Ea a demonstrat cum reziliența, inovația rapidă și tehnologia relativ ieftină pot permite unei armate mai mici să provoace costuri extraordinare unei armate mult mai mari. Rusia, totuși, dispune încă de resurse considerabil mai mari decât Ucraina, o bază industrială de apărare substanțială, forțe nucleare neatacate de conflict și capacități militare care se extind mult dincolo de formațiunile terestre devastate angajate în Ucraina.
Acest lucru nu implică faptul că Rusia câștigă procesul de adaptare. Snegovaya a subliniat că Ucraina deține în prezent un impuls tehnologic, în timp ce economia și rețeaua militar-industrială a Rusiei se confruntă cu o presiune tot mai mare. Mai mult, a remarcat ea, nu există un consens analitic cu privire la faptul dacă Rusia poate fi considerată în continuare în mod semnificativ a doua cea mai puternică armată din lume. Sustenabilitatea sprijinului occidental pentru Ucraina ar putea fi, în cele din urmă, una dintre cele mai critice variabile. Ucraina a depășit în mod repetat așteptările, a declarat Snegovaya, dar capacitatea sa de a susține lupta rămâne strâns legată de sprijinul financiar, tehnologic, informațional și militar extern.
Concluzia generală a lui Huminski este că Rusia și Ucraina vor ieși ca două dintre cele mai testate și experimentate armate din lume. Ucraina a avariat semnificativ armata rusă, a distrus cantități mari de echipamente ale acesteia și a expus slăbiciuni pe care Moscova se aștepta să le ascundă în spatele reputației sale de putere copleșitoare. Rusia suportă costuri substanțiale pentru a se adapta și nu a rezolvat încă problemele fundamentale pe care războiul le-a adus în lumină. Dacă procesul de învățare al Rusiei este suficient pentru a compensa pierderile sale și dacă Ucraina își poate menține propriul ritm extraordinar de inovație, acestea vor juca, probabil, un rol semnificativ în determinarea rezultatului războiului.