Bucureștiul și Ilfovul se confruntă cu o presiune cvasitotală din partea parcului auto, ajungând la aproape 2,9 milioane de autoturisme înmatriculate. Această cifră, deși abstractă la prima vedere, capătă o dimensiune mult mai palpabilă odată transformată în suprafață: dacă ar fi parcate una lângă alta, în locuri standard, mașinile ar ocupa aproximativ 36 de kilometri pătrați. În cazul în care se iau în calcul și aleile necesare unei funcționări eficiente a parcărilor, suprafața ar putea ajunge la circa 60 de kilometri pătrați, echivalentul a aproximativ un sfert din suprafața Capitalei.
Conform datelor Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV) pentru anul 2025, prezentate de Primăria Capitalei, în București și Ilfov sunt înmatriculate 2.867.404 autoturisme. Dintre acestea, aproape 1,3 milioane sunt considerate de municipalitate vehicule vechi și poluante: 461.251 sunt non-Euro, Euro 1, Euro 2 sau Euro 3, iar alte 835.856 sunt Euro 4.
Pentru a înțelege mai bine impactul acestui număr, un loc de parcare standard pentru un autoturism măsoară aproximativ 2,5 metri lățime și 5 metri lungime, adică circa 12,5 metri pătrați. Dacă toate cele 2.867.404 mașini ar fi parcate simultan, suprafața ocupată ar însuma 35,84 milioane de metri pătrați, adică aproape 36 de kilometri pătrați. Această suprafață este comparabilă cu cea a unui întreg sector al Capitalei și este mai mare decât suprafața Sectorului 2. Fără a include străzi, trotuare sau alte spații, doar dreptunghiurile rezervate mașinilor ar acoperi aproximativ 15% din suprafața administrativă a Bucureștiului.
În realitate, o parcare necesită mai mult decât simple locuri aliniate. Aleile de circulație, spațiile de manevră și căile de acces sunt esențiale. Cu o estimare de aproximativ 20 de metri pătrați per autoturism, incluzând partea sa din infrastructura de circulație, cele aproape 2,9 milioane de mașini ar necesita peste 57 de milioane de metri pătrați. Acest calcul duce la o suprafață de aproximativ 57-60 de kilometri pătrați, echivalentul a aproape un sfert din suprafața Bucureștiului. Ca o comparație sugestivă, suprafața ocupată doar de locurile de parcare ar fi de circa 17 ori mai mare decât Principatul Monaco.
Aceste cifre au fost prezentate în contextul planului Primăriei Capitalei de a introduce o Zonă cu Nivel Scăzut de Emisii (ZNSE) în București. Municipalitatea propune ca primele restricții să vizeze automobilele non-Euro, începând cu 1 noiembrie 2027, în zona centrală. Această primă etapă ar afecta aproximativ 80.507 autoturisme, reprezentând circa 3% din parcul auto analizat. Restricțiile ar urma să fie extinse treptat și pentru celelalte norme de poluare: Euro 1 în 2028, Euro 2 în 2029, Euro 3 în 2030, Euro 4 în 2031 și Euro 5 în 2032. Planul este, momentan, o propunere, iar detaliile concrete de aplicare, sistemul de control și eventualele sancțiuni urmează să fie stabilite prin hotărâri ale Consiliului General. Primarul general Ciprian Ciucu a menționat utilizarea camerelor pentru identificarea automată a vehiculelor ca o posibilă soluție de implementare.
Primăria își justifică propunerea prin nivelurile ridicate de poluare generate de trafic. Analiza municipalității indică un „hot-spot” în centrul Bucureștiului, cu o suprafață de aproximativ 3,2 kilometri pătrați, unde media anuală a dioxidului de azot depășește valoarea-limită actuală de 40 µg/m³. Aproximativ 47.000 de locuitori erau expuși, în 2023, unor concentrații peste această limită. În anumite zone urbane cu trafic intens, peste 80% din concentrația de NO2 poate proveni din surse legate de trafic. În Piața Unirii, contribuția traficului la poluarea cu NO2 este estimată la aproximativ trei sferturi din total.
Problema este amplificată de faptul că România a fost deja condamnată în 2020 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru depășirea sistematică și persistentă a limitelor admise pentru PM10 în București. Datele prezentate de autorități arată că situația nu s-a ameliorat, în 2024 înregistrându-se 70 de depășiri ale limitei pentru PM10. Autoritățile susțin că numărul depășirilor pentru mai mulți poluanți a crescut după 2020 în numeroase stații de monitorizare. De altfel, începând cu 2030, standardele europene vor deveni și mai stricte: limita anuală pentru NO2 va scădea de la 40 la 20 µg/m³, cea pentru PM10 tot de la 40 la 20 µg/m³, iar pentru PM2,5 de la 25 la 10 µg/m³.