Companii precum Equinor, BP și Shell și-au redus sau reorientat ambițiile în domeniul energiei regenerabile, pe măsură ce costurile mai mari și randamentele mai slabe au modificat economia proiectelor. TotalEnergies rămâne angajată în construirea unui business amplu în domeniul energiei electrice, dar urmărește o strategie mai integrată și disciplinată, în loc să acumuleze pur și simplu active regenerabile. Tranziția energetică continuă, dar proprietatea activelor regenerabile se va muta probabil către companii ale căror modele de afaceri corespund mai bine randamentelor de tip infrastructură.
În ultimii 20 de ani, povestea părea simplă: Marile Companii Petroliere (Big Oil) aveau să devină treptat Marile Companii Energetice (Big Energy). În timp, aceste companii aveau să își folosească bilanțurile, expertiza inginerească și abilitățile de management de proiect la nivel global pentru a construi parcuri eoliene, proiecte solare, hub-uri de hidrogen, rețele de captare a carbonului și afaceri de energie regenerabilă.
Marile Companii Petroliere au făcut într-adevăr investiții majore în energie regenerabilă. Iar această tranziție continuă în anumite segmente ale sectorului energetic. Însă, în rândul marilor companii petroliere, strategia a devenit mult mai selectivă.
Cel mai recent exemplu este Equinor. Compania energetică norvegiană a renunțat recent la ținta sa de a avea o capacitate instalată de energie regenerabilă de 10 până la 12 gigawați până în 2030. În schimb, se orientează către o strategie energetică mai largă, care include energie regenerabilă, centrale pe gaz, stocare și tranzacționare. Equinor nu spune că energia regenerabilă nu are viitor. Ci că o țintă pură de capacitate regenerabilă nu se mai potrivește viziunii companiei asupra creșterii profitabile. Aceasta este povestea mai amplă din sector. Marile Companii Petroliere nu se retrag din domeniul regenerabilelor pentru că tranziția energetică s-a oprit. Se retrag pentru că multe proiecte de energie regenerabilă nu au livrat randamentele pe care investitorii le așteaptă de la companiile petroliere.
Schimbarea la Equinor
Decizia Equinor este notabilă, deoarece compania a fost una dintre cele mai strâns asociate cu eoliana offshore dintre marile companii europene. La un moment dat, se vorbea despre transformarea într-un „major” al eolienelor offshore. Acum, își reconfigurează afacerea. Compania se așteaptă în continuare ca producția de energie să crească brusc până în 2030. Însă metrica s-a schimbat de la capacitate regenerabilă la generare de electricitate, iar afacerea include acum generarea pe gaz, stocarea și tranzacționarea. Equinor a mai precizat că doar aproximativ 10% din cheltuielile de capital vor fi direcționate către afacerea cu energie electrică. Motivul nu este greu de înțeles. Eoliana offshore a devenit mai scumpă. Ratele dobânzilor au crescut, lanțurile de aprovizionare s-au restrâns, costurile echipamentelor au crescut, iar economia proiectelor s-a deteriorat. Într-un astfel de mediu, o țintă de capacitate poate deveni o povară, deoarece încurajează companiile să construiască megawați chiar și atunci când randamentele nu justifică capitalul. Strategia revizuită a Equinor reamintește că firmele petroliere nu sunt utilități. Ele nu există pentru a construi capacitate regenerabilă de dragul ei. Ele există pentru a aloca capital acolo unde cred că pot obține randamente atractive.
BP Își Inversează „Virajul Verde”
BP oferă cel mai clar exemplu al acestei schimbări. Merită, de asemenea, să ne amintim că BP a mai trecut prin așa ceva. Acum mai bine de două decenii, compania a încercat să se redefinească în jurul sloganului „Beyond Petroleum” (Dincolo de Petrol), un efort de branding menit să semnaleze că BP își vedea viitorul mai larg decât petrolul și gazele. Efortul anterior nu a transformat niciodată compania. BP a rămas, în primul rând, un producător major de petrol și gaze. Dar sloganul a capturat o tensiune recurentă în interiorul industriei: cum se poziționează o companie construită pe hidrocarburi pentru un viitor în care creșterea cererii, presiunile politice și așteptările investitorilor se schimbă?
Sub conducerea fostului CEO Bernard Looney, BP a depus unul dintre cele mai ambițioase eforturi din industrie pentru a răspunde acestei întrebări. Compania și-a propus să reducă producția de petrol și gaze și să extindă rapid afacerile cu emisii scăzute de carbon. Pentru o vreme, BP părea să încerce să se redefinească mai repede decât majoritatea competitorilor săi. Această strategie a fost acum substanțial inversată. BP și-a crescut investițiile anuale planificate în petrol și gaze, în timp ce a redus cheltuielile planificate pentru tranziție. Compania s-a îndepărtat și de planurile anterioare de a micșora producția de petrol și gaze și și-a propus o producție mai mare până în 2030. BP a acceptat, de asemenea, să își vândă afacerea cu turbine eoliene onshore din SUA, care includea 10 active eoliene operaționale. Mesajul este clar: BP încearcă să reconstruiască încrederea investitorilor concentrându-se pe afaceri în care crede că are randamente mai bune și un avantaj competitiv mai clar. Acest lucru nu înseamnă că BP a abandonat energia cu emisii scăzute de carbon. Însă compania nu mai încearcă să convingă investitorii că ar trebui evaluată ca un dezvoltator de energie regenerabilă cu creștere rapidă. Ea revine la limbajul fluxului de numerar, randamentelor, cedărilor de active și alocării disciplinate a capitalului.
Shell Devine Mai Selectivă
Shell a urmat o cale similară, deși retragerea sa a fost mai selectivă decât dramatică. Compania a redus personalul din afacerile cu emisii scăzute de carbon, a redus anumite părți ale efortului său în domeniul hidrogenului, a ieșit din anumite proiecte de eolian offshore și a analizat opțiuni strategice pentru activele regenerabile din India. În același timp, Shell s-a orientat mai puternic către gazul natural lichefiat (GNL), producția upstream și tranzacționare. Acest lucru se potrivește punctelor forte ale Shell. Shell este unul dintre jucătorii dominanți la nivel mondial în domeniul GNL. Are o expertiză profundă în tranzacționarea globală de energie. Înțelege proiectele mari de petrol și gaze, transportul, stocarea și piețele de mărfuri. Prin contrast, afacerea cu energie regenerabilă poate arăta foarte diferit. Proiectele solare și eoliene seamănă adesea cu investiții în infrastructură. Ele pot oferi fluxuri de numerar stabile, dar randamentele pot fi comprimate de concurență, reglementări, structuri de credite fiscale și creșterea costurilor de finanțare. Aceste proiecte pot fi atractive pentru utilități, fonduri de infrastructură sau investitori susținuți de fonduri de pensii. Dar s-ar putea să nu satisfacă întotdeauna acționarii care cumpără acțiuni la companiile petroliere pentru expunerea la energie cu randamente mai mari. Acesta este unul dintre motivele pentru care povestea „Big Oil devine Big Renewables” a fost mereu prea simplă. Competențele se suprapun în unele domenii, în special în ingineria offshore. Dar economia nu este aceeași.
TotalEnergies Urmează O Cale Diferită
TotalEnergies este contraexemplul important. Spre deosebire de unii competitori, TotalEnergies a continuat să construiască o afacere amplă și integrată de energie electrică. Și-a propus să genereze între 100 și 120 terawați-oră (TWh) de electricitate până în 2030, față de 41 TWh în 2024. De asemenea, a urmărit proiecte de energie regenerabilă în piețe unde are relații energetice mai largi, inclusiv investiții în petrol și gaze. TotalEnergies nu ignoră randamentele, dar modelul său ar putea fi mai disciplinat tocmai pentru că nu colectează pur și simplu active regenerabile peste tot. Compania și-a concentrat dezvoltarea viitoare a energiei regenerabile pe piețe cheie și a demonstrat o dorință de a vinde active acolo unde deținerile nu se potrivesc strategiei sale. Acesta ar putea fi modelul care funcționează mai bine pentru companiile petroliere: nu o conversie completă de la petrol la eolian și solar, ci o strategie energetică integrată în care electricitatea, gazele, tranzacționarea și energia regenerabilă se susțin reciproc. Cu alte cuvinte, companiile care vor reuși s-ar putea să nu fie cele cu cele mai mari ținte de capacitate regenerabilă. Ele ar putea fi cele care pot conecta generarea, clienții, stocarea, tranzacționarea și aprovizionarea cu combustibil într-un sistem profitabil.
Regenerabilele Nu Sunt Moarte
Este important să nu confundăm retragerea „Big Oil” cu un colaps al energiei regenerabile. Investițiile globale în energie curată rămân enorme. Solarul, eolianul, bateriile, rețelele electrice, energia nucleară, eficiența energetică, electrificarea și combustibilii cu emisii scăzute continuă să atragă mult mai mult capital decât acum un deceniu. Agenția Internațională pentru Energie a estimat că investițiile în energie cu emisii scăzute se ridică la aproximativ dublul nivelului investițiilor în combustibili fosili. Prin urmare, concluzia nu este că tranziția energetică a eșuat. Este pur și simplu o dovadă că tranziția este mai complicată decât au sugerat multe prognoze inițiale. Regenerabilele cresc. Dar proprietatea, costurile capitalului, structurile subvențiilor, prețurile energiei, cozile de interconectare și lanțurile de aprovizionare sunt toți factori cheie. Iar pentru companiile petroliere cotate la bursă, așteptările acționarilor trebuie luate în considerare. Un proiect regenerabil care are sens pentru o companie de utilități reglementată sau un fond de infrastructură s-ar putea să nu aibă sens pentru o companie petrolieră care încearcă să concureze pentru capital împotriva producției de petrol în ape adânci, GNL, rafinare, chimicale sau răscumpărări de acțiuni.
De Ce A Eșuat „Virajul Verde” al Marilor Companii Petroliere?
Marile companii petroliere au intrat în sectorul energiei regenerabile cu avantaje reale: bilanțuri mari, talent inginerești, experiență în management de proiect și relații politice. Dar s-au confruntat și cu dezavantaje reale. Afacerile cu energie regenerabilă au adesea marje mai mici. Un proiect solar sau eolian de înaltă calitate poate fi atractiv, dar s-ar putea să nu egaleze randamentele disponibile dintr-un proiect de petrol și gaze de succes. Proiectele de energie regenerabilă sunt, de asemenea, mai sensibile la ratele dobânzilor. Când ratele erau aproape de zero, fluxurile de numerar pe termen lung ale infrastructurii păreau mai atractive. Când ratele au crescut, economia s-a schimbat. Concurența este, de asemenea, intensă. Companiile petroliere nu sunt singurii jucători cu capital. Utilitățile, firmele de private equity, fondurile de pensii, fondurile de infrastructură și dezvoltatorii specializați în energie regenerabilă concurează pentru proiecte. În cele din urmă, companiile petroliere sunt judecate de investitori care doresc adesea randamente în numerar, dividende, răscumpărări și disciplină în alocarea capitalului. Acei investitori s-ar putea să nu recompenseze o companie pentru construirea de capacitate regenerabilă.
Imaginea de Ansamblu
Retragerea „Big Oil” din domeniul energiei regenerabile nu este, în realitate, o poveste despre eșecul energiei regenerabile. Este o poveste despre revenirea disciplinei capitalului. Tranziția energetică este încă în curs, dar nu va fi o înlocuire liniară a companiilor petroliere de către divizii de energie regenerabilă în cadrul acelor companii. Unele companii petroliere vor construi afaceri semnificative în domeniul energiei electrice. Unele se vor concentra pe GNL, tranzacționare, captare de carbon, hidrogen sau biocombustibili. Altele vor rămâne mai aproape de punctele lor forte tradiționale. Acest lucru ar putea dezamăgi pe cei care se așteptau ca marile companii petroliere să conducă tranziția. Dar nu ar trebui să surprindă pe nimeni care urmărește alocarea capitalului. Companiile tind să se orienteze către afaceri unde au un avantaj și pot obține randamente acceptabile. Pentru „Big Oil”, acest lucru înseamnă adesea încă hidrocarburi, în special petrol, gaze și GNL. În domeniul energiei electrice, ar putea însemna participare selectivă, mai degrabă decât un pariu „all-in” pe capacitatea regenerabilă. Aceasta este tensiunea care modelează acum strategia „Big Oil”. Marile companii nu abandonează viitorul. Ele devin mai selective cu privire la ce părți ale viitorului doresc să le dețină.