Sectorul serviciilor din Italia s-a extins în septembrie, însă într-un ritm considerabil mai lent decât anticipau piețele. PMI-ul serviciilor din Italia a scăzut la 51,7, de la 55,2, ratând prognoza de consens de 54,6 cu 2,9 puncte și marcând un declin lunar de 3,5 puncte. Nu era disponibilă imediat după publicare nicio reacție confirmată a prețurilor activelor, deși euro se afla deja sub presiune, tranzacționându-se cu aproximativ 0,7% mai jos față de dolar, pe fondul preocupărilor mai ample privind situația fiscală și piețele de obligațiuni din Europa.
Indicele managerilor de achiziții este un indicator lunar, bazat pe sondaje, al activității economice, valorile peste 50 indicând expansiune, iar cele sub 50 indicând contracție. La 51,7, indicele indică în continuare creștere, dar doar marginal peste pragul de neutralitate. Prin urmare, rezultatul arată că firmele italiene din sectorul serviciilor au continuat să-și majoreze activitatea, pierzând însă o mare parte din dinamismul evident în luna anterioară. Deoarece serviciile reprezintă o pondere semnificativă din producția economică și ocuparea forței de muncă din Italia, direcția sectorului este importantă pentru evaluarea creșterii interne, a condițiilor de angajare și a presiunilor subiacente asupra prețurilor.
Amploarea dezamăgirii este mai semnificativă decât sugerează simpla expansiune indicată de valoarea headline. Activitatea s-a situat cu 5,3% peste pragul de neutralitate în termeni de puncte de indice, comparativ cu 10,4% în lectura anterioară, ceea ce sugerează că marja de expansiune a fost practic redusă la jumătate. Publicarea datelor contrastează, de asemenea, cu contextul european mai larg, în care inflația din zona euro s-a accelerat puternic. Inflația headline din zona euro a ajuns la 3,8% în septembrie, cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, în timp ce inflația de bază a crescut la 2,5%, de la 2,4%, reflectând parțial dinamica mai fermă a prețurilor serviciilor. O valoare mai slabă a PMI-ului serviciilor din Italia ar putea tempera așteptările privind cererea internă și inflația asociată salariilor, însă nu elimină provocarea inflaționistă mai amplă cu care se confruntă Banca Centrală Europeană.
La nivel sectorial, rezultatul este negativ pentru companiile orientate către consumatori, turism, ospitalitate, transport și retail discreționar, unde o activitate mai slabă poate semnala un consum mai prudent din partea gospodăriilor și companiilor. Serviciile pentru companii și activitățile profesionale s-ar putea confrunta, de asemenea, cu o creștere mai lentă a comenzilor, dacă firmele amână investițiile sau reduc cheltuielile operaționale. Datele sunt mai puțin negative în mod direct pentru bănci decât ar fi fost o valoare indicând contracție, însă un dinamism mai slab al serviciilor ar putea afecta în cele din urmă cererea de credite, calitatea creditului și așteptările privind câștigurile. Producătorii orientați către export ar putea fi relativ protejați, în special întrucât activitatea industrială din zona euro a prezentat semne de îmbunătățire, deși sectorul serviciilor din Italia rămâne esențial pentru creșterea economică internă în ansamblu.
Pentru piețele valutare, tendința imediată este negativă pentru euro, în special față de dolarul american și francul elvețian. EUR/USD se tranzacționa deja în apropierea unui minim al ultimelor 17 luni, în condițiile în care dolarul beneficia de randamente ridicate ale titlurilor de Trezorerie și de preocupări politice și fiscale în Europa. O coborâre sub suportul psihologic din apropiere, la 1.1650, ar expune zona 1.1600, în timp ce o revenire peste 1.1750 ar fi necesară pentru atenuarea presiunii bearish pe termen scurt. EUR/GBP s-ar putea confrunta, de asemenea, cu presiuni descendente dacă datele viitoare din Regatul Unit rămân comparativ solide, în timp ce EUR/CHF s-ar putea deprecia dacă investitorii caută active defensive pe fondul reînnoirii riscurilor politice europene.
Reacția pieței obligațiunilor este mai nuanțată. PMI-ul slab ar putea susține obligațiunile guvernamentale italiene prin reducerea așteptărilor privind o înăsprire agresivă a politicii BCE bazată exclusiv pe creșterea internă, ceea ce ar putea restrânge randamentele pe scadențele scurte. Totuși, efectul pozitiv ar putea fi compensat de inflația ridicată din zona euro și de preocupările privind riscul suveran. Lărgirea spreadului dintre randamentele obligațiunilor franceze și germane a ridicat deja întrebări cu privire la posibilitatea ca turbulențele politice și fiscale să se extindă în piețele europene. Pentru Italia, o creștere mai slabă în combinație cu o inflație ridicată creează o combinație nefavorabilă: limitează flexibilitatea fiscală, menținând în același timp costurile de finanțare vulnerabile la modificările așteptărilor privind BCE. Este puțin probabil ca mărfurile să reacționeze semnificativ la publicarea datelor din Italia în sine, deși prețurile mai ridicate ale petrolului rămân o sursă importantă de presiuni inflaționiste la nivelul regiunii.
Din perspectivă tehnică, traderii ar trebui să monitorizeze EUR/USD în jurul nivelurilor 1.1650 și 1.1600 pe partea de scădere, cu rezistență în apropierea nivelului 1.1750 și apoi la 1.1800. O străpungere susținută sub 1.1600, în special în condițiile creșterii volumului și ale scăderii indicelui de forță relativă pe intervalele de o oră sau patru ore, ar consolida ipoteza continuării declinului către 1.1500. În schimb, o închidere din nou peste 1.1750 ar sugera că dezamăgirea provocată de PMI a fost eclipsată de evoluții mai ample ale dolarului sau ale piețelor de dobânzi. Contractele futures pe BTP-urile italiene și spreadul BTP-Bund ar trebui urmărite împreună cu valuta: un PMI mai slab însoțit de restrângerea spreadurilor ar indica faptul că investitorii pun accent pe creșterea mai redusă, în timp ce lărgirea spreadurilor ar semnala că riscurile fiscale și inflaționiste rămân dominante.
Pentru traderi, ar putea fi avută în vedere o strategie prudentă, bearish, pe EUR/USD, în cazul unor reveniri eșuate către zona 1.1720–1.1750, cu o țintă inițială în apropierea nivelului 1.1650 și o țintă secundară la 1.1600. Un stop-loss de protecție peste 1.1800 ar limita riscul unei inversări mai ample. Profilul risc-randament devine mai puțin atractiv dacă euro a înregistrat deja o mișcare amplă înaintea publicării datelor, astfel încât dimensiunile pozițiilor ar trebui să rămână moderate, iar traderii ar trebui să evite tratarea PMI-ului ca pe un catalizator izolat. Pe segmentul ratelor, o poziție tactică long pe obligațiuni italiene cu scadențe mai scurte ar putea beneficia dacă piețele interpretează publicarea datelor ca pe un factor de reducere a presiunilor interne asupra creșterii, însă această tranzacție implică un risc de eveniment substanțial din cauza evoluțiilor inflației și ale spreadurilor suverane.
Următoarele teste importante vor fi indicatorii de activitate din zona euro, datele naționale privind inflația, statisticile de pe piața muncii și reuniunea de politică monetară a BCE din 29 octombrie. Inflația din zona euro a crescut deja mult peste ținta de 2% a BCE, iar piețele sunt împărțite cu privire la posibilitatea ca banca centrală să majoreze ratele în octombrie sau să aștepte până în decembrie. Relatările recente indicau că investitorii atribuiau o probabilitate de 81.8% unei majorări în decembrie, în timp ce decizia din octombrie rămânea mai puțin sigură. Prin urmare, PMI-ul Italiei slăbește argumentele în favoarea unei înăspriri imediate, dar este puțin probabil ca, de unul singur, să schimbe preocupările BCE privind inflația persistentă și costurile mai ridicate ale energiei.