Exporturile de petrol din Orientul Mijlociu au depășit nivelurile anterioare războiului pentru o bună parte din luna septembrie, conform datelor de transport maritim prezentate luni. Cu toate acestea, atacurile asupra petrolierelor și constrângerile logistice aruncă o umbră asupra perspectivei unor fluxuri susținute și mai mari.
Compania Marisks, specializată în informații maritime, a avertizat sâmbătă că navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz se confruntă cu o „amenințare cinetică sporită și din ce în ce mai imprevizibilă” din cauza creșterii recente a traficului.
Conform datelor provizorii de la Kpler, media mobilă pe șapte zile pentru exporturile de țiței din regiune a fost de 18,3 milioane de barili pe zi la data de 30 septembrie. Volumul a depășit nivelurile prebelice în 14 zile ale lunii septembrie. Aceste cifre includ petrolul din Golf expediat prin Ormuz, prin Marea Roșie, precum și din terminale și transferuri de la navă la navă în Golful Oman.
Datele Kpler arată că transporturile au atins sau depășit nivelurile prebelice și în câteva zile din iunie și iulie, după ce Washingtonul și Teheranul au ajuns la un memorandum de înțelegere care a expirat între timp. În cele 12 luni dinaintea începerii războiului dintre SUA și Iran, exporturile de țiței din regiune au fost, în medie, de aproximativ 18 milioane de barili pe zi, potrivit Kpler.
Creșterea recentă a exporturilor este atribuită Arabiei Saudite, care a efectuat încărcări atât din Marea Roșie, cât și din Golf, la trei săptămâni după un atac din 10 septembrie asupra conductei sale Est-Vest, a precizat Kpler. Această situație a necesitat mai multe super-petroliere pentru a transporta țiței prin Ormuz, iar transferurile de la navă la navă în Golful Oman au atins limitele, conform surselor din comerț și analiștilor.
Compania irakiană de stat pentru petroliere și unii rafinori au închiriat petroliere pentru a încărca țiței Basrah în interiorul strâmtorii, după ce Bagdadul a obținut permisiunea iraniană în august pentru ca petrolierele irakiene să tranziteze Ormuz. Furnizorul de date maritime Vortexa a confirmat, de asemenea, o recuperare a fluxurilor din Golf, indicând că media mobilă pe 14 zile pentru exporturile de țiței și condensat din Orientul Mijlociu a atins 18,6 milioane de barili pe zi, depășind media sezonieră pe 10 ani și revenind la nivelurile pre-conflict.
„Majoritatea acestei creșteri lunare observate în septembrie provine de la Arabia Saudită, care își sporește exporturile pentru a recâștiga cotă de piață de la alte țări din Orientul Mijlociu”, a declarat analistul principal de piață Xavier Tang. „Această creștere a aprovizionării din Orientul Mijlociu va contribui, de asemenea, la atenuarea constrângerilor de pe piața petrolului, în special pentru rafinăriile asiatice.”
Transporturile de gaz natural lichefiat (GNL) care părăsesc Strâmtoarea Ormuz au crescut, de asemenea, în septembrie, atingând cel mai înalt nivel din luna februarie.
**ATACURI ASUPRA PETROLIERELOR**
Cu toate acestea, atacurile asupra petrolierelor au continuat, cel puțin șapte incidente fiind raportate în săptămâna precedentă, a precizat Marisks. Compania a notat că petrolierul de mari dimensiuni (VLCC) Kazimah III a fost lovit pe 1 octombrie de un proiectil necunoscut în timp ce se afla în strâmtoare, provocând un incendiu la bord. Proprietarul său, Kuwait Oil Tanker Company, nu a răspuns solicitării de comentarii.
Marisks a informat luni că petrolierul Aframax Lipsi, înmatriculat în Liberia, a fost lovit de un proiectil necunoscut pe 4 octombrie, în timp ce tranzita la nord-est de Jazirat Um Al Fayarin, Oman, în Strâmtoarea Ormuz, avariindu-i sala motoarelor. Managerul navei, Dynacom, nu a răspuns imediat solicitării de comentarii.
Echipajele ambelor petroliere au fost raportate a fi în siguranță, fără victime, a precizat Marisks. Agenția United Kingdom Maritime Trade Operations (UKMTO) a raportat cel puțin un atac pe zi în Strâmtoarea Ormuz sau în Golful Aden începând cu 2 octombrie.
Marisks a sugerat că „tiparul recent de incidente s-ar putea să nu reprezinte neapărat vizarea deliberată a unor nave comerciale selectate individual. În schimb, informațiile disponibile indică posibilitatea ca forțele iraniene să lanseze rachete într-o zonă de angajament prestabilită sau 'cutie a morții', cu arme care ar putea achiziționa și bloca semnăturile radar disponibile în acea zonă.”
Înainte de începerea războiului în Iran pe 28 februarie, strâmtoarea gestiona în mod obișnuit aproximativ 125 de nave comerciale mari pe zi, inclusiv petroliere, transportoare de gaz, nave de marfă și portcontainere, reprezentând aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu țiței și GNL.