Randamentul obligațiunilor de trezorerie americane pe 30 de ani a depășit pragul de 5.31%, atingând cel mai înalt nivel din ultimii 19 ani. În paralel, petrolul a depășit și el 90 de dolari, dar o analiză mai atentă sugerează că motivele acestei creșteri ale randamentelor sunt mai complexe decât simpla scumpire a țițeiului.
Petrolul peste 90 de dolari: o explicație prea simplă?
Randamentul obligațiunilor de trezorerie americane pe 30 de ani a atins 5.31%, cel mai înalt nivel din ultimele două decenii, în timp ce randamentul pe 10 ani se menține în jur de 4.73%. Brent a depășit simultan 90 de dolari, pe fondul intensificării tensiunilor dintre SUA și Iran. Dacă privim aceste grafice una lângă alta, concluzia pare evidentă: petrolul determină o nouă spirală inflaționistă, iar investitorii din piața de obligațiuni reacționează. Această poveste nu este greșită, dar este incompletă.
Randamentele obligațiunilor de trezorerie au urmat în mod repetat evoluția petrolului în timpul fluctuațiilor legate de Iran în acest an. Au crescut în timpul scumpirilor țițeiului din iulie și la începutul lunii august, apoi au scăzut pe măsură ce speranțele de dezescaladare au crescut. Creșterea prețului petrolului duce la așteptări inflaționiste mai mari, iar investitorii cer randamente mai ridicate de la obligațiunile pe termen lung pentru a compensa.
Cu toate acestea, de data aceasta, randamentul obligațiunilor pe 30 de ani a atins un maxim al ultimilor 19 ani, în timp ce ultimele date privind indicele prețurilor de consum (CPI) și indicele prețurilor de producție (PPI) s-au moderat, iar piețele au redus agresiv așteptările privind majorarea dobânzilor de către Rezerva Federală (Fed). Probabilitatea unei majorări în septembrie a scăzut dramatic, însă piața pe termen lung continuă să vândă. Dacă petrolul ar fi singurul factor, aceste contrabalansări ar trebui să aibă un impact mai mare.
Petrolul poate declanșa mișcarea, dar prima de maturitate o susține
Energia contează în continuare. Așteptările inflaționiste pentru următorul an au rămas peste 4% timp de cinci luni consecutive, astfel încât gospodăriile nu au acceptat pe deplin o poveste inflaționistă benignă. Cu Brent din nou peste 90 de dolari și transporturile prin Strâmtoarea Hormuz perturbate semnificativ, investitorii în obligațiuni au motive legitime să se protejeze împotriva unui nou impuls inflaționist determinat de energie. Ceea ce explică cel mai bine petrolul este momentul declanșării. Fiecare nouă escaladare oferă investitorilor un motiv suplimentar pentru a vinde active cu durată lungă. Ceea ce nu explică la fel de bine este nivelul atins. De ce ar necesita obligațiunile americane pe 30 de ani cel mai ridicat randament din 2007, atunci când piețele anticipează simultan că Fed are nevoie de o înăsprire monetară substanțial mai mică decât se temeau doar cu câteva săptămâni în urmă?
Răspunsul ar putea fi că randamentele pe termen lung prețuiesc din ce în ce mai mult riscuri pe care rata fondurilor federale nu le poate rezolva rapid: cerințe uriașe de împrumut guvernamental, incertitudine privind cadrul de control al inflației și competiție tot mai mare pentru capitalul investitorilor.
Deficitul Washingtonului nu dispare dacă tensiunile cu Iranul se diminuează
Contextul fiscal este cel mai evident candidat structural. Recent, Congressional Budget Office (CBO) și-a revizuit în sus estimarea deficitului anual la 2.1 trilioane de dolari, cu aproximativ 200 de miliarde de dolari peste proiecția anterioară. Deficite mai mari înseamnă nevoi de finanțare mai mari, iar nevoi de finanțare mai mari înseamnă mai multe titluri de trezorerie pe care investitorii trebuie să le absoarbă. Pentru piața pe termen lung, mecanismul este simplu: dacă oferta continuă să crească mai repede decât cererea naturală, prețul trebuie să scadă până când randamentul devine suficient de atractiv pentru a goli piața. Spre deosebire de Brent, această presiune este persistentă. Dezescaladarea tensiunilor dintre SUA și Iran poate elimina o primă de risc legată de petrol în câteva zile. Nu poate elimina sute de miliarde de dolari din necesarul de finanțare guvernamentală. Acesta este motivul pentru care un profil fiscal în deteriorare poate menține randamentele pe termen lung ridicate chiar și după ce temerile individuale legate de inflație se diminuează. De asemenea, schimbă modul în care investitorii ar trebui să interpreteze viitoarele rally-uri ale obligațiunilor. Datele mai slabe ar putea în continuare să scadă randamentul obligațiunilor pe 30 de ani, dar dacă prima de maturitate fiscală a crescut structural, aceste scăderi ar putea lupta din ce în ce mai mult să readucă randamentele la nivelurile anterioare.
Mai puține majorări ale dobânzilor Fed pot duce, de fapt, la randamente mai mari pe termen lung
Partea mai neobișnuită a poveștii provine de la președintele Fed, Kevin Warsh. Warsh a rezistat ghidajului prospectiv convențional, lăsând investitorii cu mai puțină certitudine cu privire la funcția de reacție a Fed. Acest lucru este important, deoarece obligațiunile pe termen lung nu sunt evaluate doar pe baza următoarei ședințe. Investitorii fac judecăți despre inflație și politica monetară pe parcursul deceniilor. Mai puțină claritate înseamnă mai mult risc, iar mai mult risc înseamnă o primă de maturitate mai mare. Acest lucru produce o posibilitate contraintuitivă. Când Warsh sugerează că majorările ratelor nu sunt metoda preferată de combatere a inflației, piețele pot prețui mai puține majorări pe termen scurt, dar mai multă incertitudine inflaționistă pe termen lung. Ratele pe termen scurt scad, în timp ce randamentele obligațiunilor pe 30 de ani cresc. Acesta ar putea fi exact motivul pentru care mișcarea actuală a pieței de obligațiuni pare atât de ciudată. Piețele nu mai așteaptă o secvență lungă de majorări ale dobânzilor Fed, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că investitorii au devenit mai încrezători în controlul inflației. Dacă Fed-ul devine pur și simplu mai puțin hawkish, deoarece inflația a fost clar învinsă, piața pe termen lung ar trebui să o întâmpine cu bucurie. Dacă Fed-ul devine mai imprevizibil, în timp ce riscurile inflaționiste din partea petrolului, tarifelor și șocurilor repetate de aprovizionare persistă, investitorii pe termen lung ar putea cere, în schimb, un buffer mai mare.
Procesele verbale ale Fed de miercuri ar putea separa aceste povești
Acest lucru face ca minutele viitoare ale FOMC să fie mai utile decât simplul vot principal de 9-3. Piețele știu deja că trei membri au votat în favoarea unei politici mai stricte. Întrebarea mai importantă este cum a văzut majoritatea șocurile repetate de aprovizionare și dacă poziția lor reflecta încrederea că inflația va scădea sau preocuparea că piața muncii nu mai poate absorbi o înăsprire agresivă. Minutele precedă, de asemenea, datele mai slabe privind CPI din iulie, PPI și vânzările cu amănuntul, astfel încât nu ar trebui tratate ca o prognoză curentă a Fed. Valoarea lor constă în dezvăluirea funcției de reacție: împotriva căror riscuri încercau factorii de decizie să se asigure și ce dovezi ar fi necesare înainte de a schimba cursul. Pentru obligațiunile pe 30 de ani, claritatea în sine ar putea conta. Dacă minutele sugerează că Fed are un prag coerent pentru a răspunde inflației, o parte din prima de credibilitate ar putea scădea. Dacă întăresc impresia unui cadru extrem de incert, randamentele pe termen lung ar putea rămâne persistent ridicate, chiar dacă probabilitatea unei majorări în septembrie rămâne scăzută.
Boom-ul AI concurează, de asemenea, pentru același bazin de bani
Guvernul nu este singurul creditor care solicită piețelor să absoarbă mai multă durată. Construcția infrastructurii AI a generat o undă mare de emisiuni corporative, companiile de tehnologie finanțând centre de date, infrastructura energetică și cheltuielile de capital aferente. Această ofertă oferă investitorilor instituționali mai multe alternative la obligațiunile de trezorerie cu scadență lungă. Acest factor primește mai puțină atenție, deoarece nu produce o știre clară zilnică precum Brent sau CPI. Dar piețele de obligațiuni se echilibrează, în cele din urmă, prin ofertă și cerere. Emisiunea masivă de obligațiuni de trezorerie și împrumuturile corporative neobișnuit de puternice care sosesc în același timp cresc competiția pentru capitalul pe termen lung. Din nou, probabil că nu este motivul pentru care randamentul obligațiunilor pe 30 de ani a atins 5.31%. Dar, împreună cu deficitele fiscale și incertitudinea sporită cu privire la funcția de reacție a Fed, ajută la explicarea motivului pentru care randamentele pe termen lung ar putea experimenta ceva mai persistent decât un șoc temporar legat de petrol.
Urmăriți ce se întâmplă când petrolul scade
Cel mai bun test ar putea veni nu atunci când Brent crește din nou, ci atunci când în cele din urmă scade. Dacă tensiunile din Iran se diminuează și țițeiul revine sub 90 de dolari, în timp ce randamentul obligațiunilor pe 30 de ani scade brusc, explicația legată de petrol câștigă credibilitate. Prima de inflație a determinat o mare parte a mișcării, iar piața de obligațiuni se poate normaliza pe măsură ce amenințarea energetică se retrage. Dacă Brent scade și randamentul pe termen lung abia dacă urmează, concluzia se schimbă. Piața de obligațiuni ar semnala că presiunile structurale — oferta fiscală, credibilitatea Fed și competiția pentru capital — au preluat controlul. Acest lucru ar avea implicații mult mai largi decât un alt episod de volatilitate determinat de Iran. Randamentele persistent ridicate pe termen lung se propagă direct în ratele ipotecare, costurile de finanțare corporativă, evaluările acțiunilor și condițiile financiare, chiar dacă Fed-ul însuși încetează să mai majoreze dobânzile.
Perspectiva Tehnică ActionForex asupra Randamentului pe 30 de Ani: 5.39 ar putea indica o schimbare majoră
Graficul se apropie de un loc perfect pentru a testa această teză. Randamentul pe 30 de ani se apropie de plafonul canalului mediu pe termen lung la 5.35%, în timp ce 5.39% marchează proiecția de 100% de la 4.63% la 5.20% pornind de la 4.82%. Acest cluster reprezintă un loc natural pentru ca avansul curent să stagneze. O consolidare acolo s-ar potrivi cu interpretarea că ultima creștere reflectă parțial o nouă rundă de repoziționare din cauza prețului petrolului și a geopoliticii. O depășire decisivă peste 5.35-5.39%, însă, ar fi mult mai greu de ignorat. Ar semnala că cumpărătorii cer în continuare o compensație mai mare chiar și la randamente deja apropiate de maximele ultimelor două decenii. Acest lucru ar putea declanșa o accelerare spre 5.75%, ținta de proiecție 161.8%, și ar întări argumentul că ceva structural se schimbă sub suprafața pieței de obligațiuni de trezorerie. Pe partea inferioară, o depășire a nivelului de 5.18% ar indica un vârf pe termen scurt și ar muta accentul înapoi spre media mobilă exponențială pe 55 de zile, în jur de 5.10%, cu posibilitatea unei corecții mai profunde. Petrolul a contribuit la împingerea randamentului pe 30 de ani spre acest test. Ceea ce se va întâmpla la 5.35-5.39% — și ce se va întâmpla atunci când petrolul va scădea în cele din urmă — ne va spune dacă Brent a determinat vânzarea obligațiunilor de trezorerie, sau a expus doar o problemă mult mai mare.
Concluzii cheie:
Randamentul obligațiunilor de trezorerie americane pe 30 de ani a atins 5.31%, un maxim al ultimilor 19 ani, chiar dacă probabilitatea unei majorări a dobânzilor Fed în septembrie a scăzut brusc și datele privind inflația s-au moderat — un dezechilibru pe care doar petrolul nu îl explică complet. Estimarea CBO revizuită în sus la 2.1 trilioane de dolari pentru deficit indică o sursă persistentă și structurală de presiune asupra ofertei de obligațiuni de trezorerie pe care dezescaladarea tensiunilor legate de petrol nu o poate elimina. Ghidajul minimal al lui Warsh privind perspectivele politicii monetare poate, în mod paradoxal, să scadă ratele pe termen scurt, în timp ce randamentele pe termen lung cresc, deoarece o mai mică claritate a politicii crește prima de incertitudine pe termen lung. Emisiunile corporative masive legate de AI concurează cu oferta de obligațiuni de trezorerie pentru același bazin de capital pe termen lung, adăugând o presiune structurală mai puțin vizibilă, dar reală. Nivelul 5.35-5.39% reprezintă zona cheie de rezistență; o depășire deschide calea spre 5.75%, în timp ce o spargere a suportului la 5.18% ar indica un vârf pe termen scurt și o corecție spre 5.10%.