Dolarul american și randamentele obligațiunilor de stat au demonstrat reziliență, în ciuda unui raport slab privind piața muncii din SUA (Nonfarm Payrolls – NFP) pentru luna septembrie. Această evoluție a determinat o reevaluare a calendarului deciziilor Rezervei Federale (Fed), însă riscul inflaționist persistă, inflația rămânând factorul decisiv pentru direcția viitoare a politicii monetare.
Raportul NFP din septembrie a propulsat probabilitatea unei pauze a Fed în luna octombrie la 77,9%. Cu toate acestea, randamentele obligațiunilor Trezoreriei americane și indicele dolarului (DXY) au inversat traiectoria și au închis săptămâna în creștere. Piețele au evaluat că datele privind piața muncii nu au fost suficiente pentru a rezolva riscul inflaționist mai amplu, un risc confirmat și de menținerea prețului petrolului Brent peste pragul de 100 de dolari, în ciuda unei eliberări coordonate de rezerve strategice de către G7. Această dinamică sugerează că piețele își recalibrează momentul următoarei mișcări a Fed, nu dacă o înăsprire monetară suplimentară mai este sau nu pe masă.
**De Ce Contează Acest Lucru**
Piața a eliminat în cursul săptămânii posibilitatea unei noi majorări de dobândă în octombrie, dar nu a eliminat complet ideea unor creșteri suplimentare. Inflația energetică, randamentele în creștere și un dolar rezilient au confirmat acest scenariu. Raportul slab al șomajului din septembrie a părut inițial ca un catalizator care ar fi putut sparge comerțul „rate-dollar” (randamente ridicate și dolar puternic) care a dominat trimestrul al treilea. În schimb, ziua de vineri a oferit un deznodământ mai revelator. Randamentele obligațiunilor Trezoreriei au scăzut brusc la publicarea datelor NFP, doar pentru a reveni și a încheia ziua în teritoriu pozitiv. Indicele dolarului a reculat, dar a menținut structura sa tehnică generală. În același timp, curba FedWatch s-a deplasat decisiv spre o pauză în octombrie, continuând în același timp să prețuiască înăspriri monetare suplimentare. Distincția care reiese din această săptămână este, prin urmare, între momentul deciziei și destinația finală: datele de pe piața muncii au întărit argumentul pentru așteptare în octombrie, dar riscurile inflaționiste persistente – în special cele legate de energie – au lăsat întrebarea privind înăsprirea monetară generală nerezolvată.
**Octombrie Era Deja Reprețuită Înainte de NFP**
Abaterea de la o majorare de dobândă în octombrie nu a început odată cu raportul privind piața muncii de vineri. Așteptările pentru o nouă creștere imediată s-au acumulat agresiv în a doua jumătate a lunii septembrie, pe măsură ce datele economice mai solide și semnalele hawkish din partea Fed au încurajat piețele să extindă traiectoria de înăsprire monetară. Însă corecția a început înainte de publicarea datelor privind locurile de muncă. Președintele Fed New York, John Williams, a oferit un semnal important pe 29 septembrie, afirmând că, după majorarea de dobândă din septembrie, „nu este nevoie de grabă” și că decidenții politici au timp să colecteze mai multe informații. El a continuat să considere că o ajustare ascendentă suplimentară ar putea fi potrivită mai târziu în cursul anului, separând astfel întrebarea dacă ratele ar trebui să crească din nou de dacă octombrie este momentul potrivit pentru a face acest lucru. Ulterior, o inflație PCE mai moderată a consolidat această reevaluare, în timp ce vicepreședintele Fed, Philip Jefferson, a subliniat pe 1 octombrie că ajustările viitoare ale politicii monetare ar trebui să depindă de datele primite, de perspective și de balanța riscurilor. În același timp, Jefferson a continuat să caracterizeze riscurile inflaționiste ca fiind înclinate spre creștere. Prin urmare, în momentul publicării raportului NFP, tranzacția „pauză în octombrie” era deja bine avansată. Cea mai recentă imagine a curbei FedWatch arată o probabilitate de 77,9% pentru nicio modificare pe 28 octombrie, comparativ cu doar 35,8% cu o săptămână înainte. O majorare de dobândă este prețuită la 22,1%. Raportul privind locurile de muncă de vineri a confirmat această schimbare de moment, mai degrabă decât să o creeze. Și curba forward rămâne importantă. Pentru luna decembrie, un interval de 4,00–4,25% este rezultatul modal cu o probabilitate de 67,3%, implicând o nouă majorare de 25 de puncte de bază față de intervalul actual de 3,75–4,00%. Până în aprilie 2027, cel mai mare segment de probabilitate individuală s-a mutat la 4,50–4,75% (35,3%), depășind cu puțin intervalul 4,25–4,50%. Președintele Fed Chicago, Austan Goolsbee, a surprins această distincție după NFP de vineri, spunând că atât o pauză, cât și o nouă majorare rămân posibile, subliniind în același timp că inflația, mai degrabă decât slăbiciunea pieței muncii, rămâne problema centrală. Octombrie a fost deja reevaluat. Încă o înăsprire monetară nu a fost eliminată.
**NFP Confirmă Pauza — Apoi Randamentele Obligațiunilor Inversesază Traiectoria Ascendentă**
Raportul privind locurile de muncă a fost, în mod incontestabil, slab. Crearea de locuri de muncă non-agricolă a încetinit de la 133.000 revizuit în august la 29.000 în septembrie, mult sub consensul de 90.000. Rata șomajului a crescut de la 4,1% la 4,2%, în timp ce câștigurile medii pe oră au încetinit de la 0,3% la doar 0,1% lunar și s-au situat la 3,0% anualizat. Revizuirile au slăbit profilul recent al angajărilor. Iulie a fost redus de la +21.000 la -10.000, în timp ce august a fost revizuit de la 162.000 la 133.000, lăsând cele două luni anterioare cu 60.000 de locuri de muncă mai puține decât s-a raportat inițial. Acest lucru plasează media pe lunile iulie-septembrie la doar aproximativ 51.000 de locuri de muncă pe lună. Însă semnalul cel mai revelator al pieței de vineri a venit după reacția inițială. Randamentul obligațiunilor pe 2 ani a scăzut până la 4,695%, depășind pentru scurt timp nivelul tehnic de referință de 4,713%, înainte de a reveni și a închide la aproximativ 4,827%. Randamentul pe 10 ani și-a revenit similar după scăderea post-NFP și a închis la aproximativ 5,28%, în creștere față de ziua precedentă. Reuters a înregistrat o creștere de aproximativ 4,7 puncte de bază pentru randamentul pe 10 ani și de aproximativ 4 puncte de bază pentru cel pe 2 ani vineri seară, chiar și după ce ambele scăzuseră inițial la datele privind angajările. Această inversare este mai importantă pentru evoluția săptămânală decât reacția imediată. NFP a câștigat prima mișcare. Riscul inflaționist a câștigat argumentul de închidere. Tehnic, bondul pe 2 ani rămâne în cadrul avansului său general, în ciuda volatilității de vineri. Următoarele proiecții ascendente rămân la nivelul de 5,055% (proiecție Fibonacci de 138,2% de la 3,679% la 4,370% pornind de la 4,100%). Bondul pe 10 ani a rămas, de asemenea, ferm deasupra canalului său ascendent pe termen mediu, cu următoarea țintă de proiecție la 5,413% (proiecție Fibonacci de 138,2% de la 3,926% la 4,687% pornind de la 4,361%). Momentumul zilnic este întins, cu RSI-ul pe 10 ani peste 70, însă nicio maturitate nu a produs un tip de spargere care ar confirma o tendință descendentă durabilă. Prin urmare, piața obligațiunilor a încheiat săptămâna refuzând să considere o creștere a numărului de locuri de muncă de 29.000 ca fiind suficientă pentru a răsturna problema inflaționistă mai mare.
**Energia Menține Deschisă Întrebarea Inflației**
Această problemă inflaționistă rămâne puternic dependentă de energie. Vineri a adus o ușurare la nivel de titlu, când G7 a convenit o eliberare coordonată de 100 de milioane de barili de motorină, țiței și alte rezerve de urgență prin AIE pe parcursul a patru luni, inclusiv o eliberare substanțială de motorină în primele 20 de zile. Însă rezervele de urgență sunt un analgezic, nu un remediu. Eliberarea adaugă ofertă fizică și poate suprima prima de scumpete imediată. Nu rezolvă perturbările geopolitice și de rafinare responsabile pentru șoc. Acest lucru ajută la explicarea faptului că prețul țițeiului nu a scăzut la anunț. Brent a rămas în jur de 102 USD până la sfârșitul săptămânii, chiar dacă WTI a fost supus unei presiuni mai mari. Structura tehnică întărește această prudență. Retragerea Brent de la 109,97 USD la 95,12 USD a găsit suport într-o zonă deosebit de densă: EMA55 ascendentă zilnică, împreună cu retragerea Fibonacci de 61,8% (94,27 USD) de la 84,56 USD la 109,97 USD și retragerea Fibonacci de 38,2% (94,75 USD) de la 70,14 USD la 109,97 USD. Ulterior, prețul a revenit peste 100 USD. Atâta timp cât acest cluster de suport rezistă, scăderea de la 109,97 USD este mai bine tratată ca o corecție în cadrul creșterii generale de la 70,14 USD, decât ca o dovadă că șocul energetic și-a atins limita. O nouă creștere peste 109,97 USD rămâne favorabilă. Acesta este motivul pentru care viitoarele rapoarte CPI și PPI ar putea avea o greutate mai mare pentru următoarea decizie a Fed decât o nouă rundă de comentarii despre piața muncii. Numărul locurilor de muncă a oferit decidenților o rațiune pentru a aștepta. Inflația va determina dacă așteptarea se va extinde dincolo de luna octombrie.
**Dolarul Încă Are Două Suporturi**
Indicele dolarului a încheiat săptămâna într-o poziție la fel de revelatoare. DXY a scăzut inițial după NFP, dar a închis în jur de 101,92, iar harta termică săptămânală a pieței valutare a arătat în continuare că dolarul a depășit celelalte valute majore pe parcursul săptămânii. Raportul a negat un catalizator imediat de spargere pentru dolar, dar nu a deteriorat material structura ascendentă de la minimul de 95,551. Harta tehnică pe termen scurt este clară. Nivelul de 101,026 rămâne suportul important. Atâta timp cât acest nivel rezistă, retragerea din zona de 102 USD de vineri rămâne o consolidare, nu o corecție, și nici măcar o inversare confirmată. Deasupra, zona 102,77–102,85 formează un cluster de rezistență semnificativ. Proiecția de 100% de la 97,625 la 101,800 pornind de la 98,599 ajunge la 102,774, în timp ce retragerea Fibonacci de 50% a declinului mai larg de la 110,176 la 95,551 se află practic în aceeași regiune. O spargere decisivă acolo ar întări considerabil argumentul că creșterea de la 95,551 a intrat într-o nouă etapă ascendentă. Mai important, dolarul are două suporturi macroeconomice separate sub această diagramă. Primul este reprezentat de ratele dobânzilor din SUA. Octombrie ar putea arăta tot mai mult ca o pauză, dar curba Fed încă prețuiește înăspriri suplimentare, iar randamentele obligațiunilor Trezoreriei au închis vineri mai degrabă în creștere decât în scădere. Al doilea este slăbiciunea euro. Stresul suveran francez s-a intensificat și mai mult în această săptămână, spread-ul pe 10 ani între obligațiunile franceze și germane ajungând la aproximativ 150 puncte de bază, cel mai larg nivel de la perioada crizei datoriilor din zona euro, pe măsură ce investitorii au cerut o primă mai mare pentru riscul fiscal și politic al Franței. Acest lucru contează deoarece creșterea dolarului nu trebuie să depindă în totalitate de o Fed din ce în ce mai hawkish. Un euro mai slab poate susține DXY independent. Dolarul nu are nevoie ca octombrie să aducă o nouă majorare dacă decembrie rămâne în discuție și euro continuă să-și poarte propria primă de risc.
**Nasdaq Stabilește un Record, Dar Fără o Spargere Convingătoare**
Acțiunile au rămas cea mai clară piață dispusă să îmbrățișeze interpretarea unei politici monetare mai acomodative. Indicele Nasdaq Composite a urcat la un nou record intraday la 27.353,68 vineri și a închis în jur de 27.191. Însă indicele a închis ușor sub nivelul de deschidere, în ciuda încheierii puternic în creștere față de joi, producând o lumânare mai puțin decisivă decât sugerează recordul din titlu. Nu există un semnal clar de inversare bearish. Structura generală rămâne constructivă deasupra EMA55 ascendentă zilnică, în timp ce proiecția de 61,8% la 28.442 rămâne următoarea țintă ascendentă notabilă. Însă Nasdaq oferă o calificare utilă ideii că vineri a fost o spargere clară de ușurare. Piețele de acțiuni au salutat riscul diminuat de înăsprire monetară în octombrie, însă piața obligațiunilor își revenise deja din reacția sa dovish până la închiderea sesiunii. Această divergență merită purtată în săptămâna următoare.
**Inflația Preia Ștafeta de la Locurile de Muncă**
Raportul NFP din septembrie a clarificat o întrebare, fără însă a rezolva pe cea mai importantă. Cu o creștere a numărului de locuri de muncă de 29.000, o rată a șomajului de 4,2% și o încetinire a creșterii salariilor, pragul pentru o nouă majorare imediată a dobânzii a crescut substanțial. Williams și Jefferson pregătiseră deja terenul pentru răbdare, iar datele de vineri au consolidat acest aspect. Însă piața nu a extrapolats acea răbdare într-o retragere generală de la ratele dobânzilor mai ridicate. Randamentele obligațiunilor Trezoreriei au inversat traiectoria ascendentă. Curba FedWatch încă prețuiește înăspriri monetare suplimentare. Petrolul rămâne peste 100 USD, în ciuda unei eliberări masive coordonate de rezerve. Dolarul a menținut structura sa tehnică și beneficiază de două pârghii: o traiectorie ascendentă a ratelor dobânzilor din SUA și un canal separat de risc legat de euro. Acest lucru lasă rapoartele CPI și PPI din septembrie ca următoarele teste decisive. Cifre mai slabe ale inflației ar consolida cazul pentru extinderea pauzei din octombrie. O surpriză ascendentă suplimentară – în special una care arată presiunea energetică răspândindu-se în prețurile generale – ar readuce luna decembrie în centrul dezbaterii privind înăsprirea monetară. Prin urmare, săptămâna s-a încheiat cu o distincție mai clară decât a început. Locurile de muncă slabe au schimbat momentul în care Fed ar putea acționa. Inflația dictează cât de departe trebuie să meargă în cele din urmă.
**Principalele Concluzii**
Raportul NFP din septembrie a venit cu doar 29.000 de noi locuri de muncă și o rată a șomajului de 4,2%, împingând cotele pentru o pauză a dobânzii în octombrie la 77,9%, însă randamentele obligațiunilor Trezoreriei au revenit pe creștere până la închiderea sesiunii de vineri. Curba Fed prețuiește în continuare o probabilitate de 67,3% pentru o nouă majorare de 25 de puncte de bază până în decembrie, arătând că dezbaterea privind înăsprirea monetară s-a mutat pe momentul deciziei, nu pe direcție. O eliberare coordonată de G7 a 100 de milioane de barili de rezerve strategice nu a reușit să împingă Brent sub 100 USD, subliniind că șocul inflaționist determinat de energie rămâne nerezolvat. Indicele dolarului a menținut suportul structural la 101,026, susținut de două pârghii separate: o curbă Fed încă hawkish și riscul crescut al datoriei suverane franceze, care pune presiune pe euro. Rapoartele CPI și PPI din septembrie sunt acum următorii catalizatori decisivi – cifre mai slabe ar susține o pauză extinsă, în timp ce o surpriză ascendentă determinată de energie ar readuce decembrie în atenție.