Aurul a înregistrat o creștere spectaculoasă de 3,7%, ajungând la 4.495 de dolari pe uncie, după un eveniment neașteptat legat de răscumpărările de titluri de trezorerie din SUA. Acest șoc a determinat o depreciere semnificativă a randamentelor pe termen lung și a dolarului american. Această mișcare a randamentelor reale, care a rezistat chiar și în fața unor minute ale FOMC mai hawkish (cu tendință de înăsprire a politicii monetare), deschide calea pentru o depășire a nivelului de 4.600 de dolari, cu ținta intermediară spre 5.000 de dolari.
**Șocul răscumpărărilor de trezorerie determină scăderea randamentelor pe termen lung**
Calea aurului către pragul de 5.000 de dolari a devenit mult mai credibilă după ce, miercuri, un eveniment neașteptat privind răscumpărările de titluri de trezorerie a declanșat o inversare bruscă a tendinței randamentelor din SUA și a dolarului. Acest context a oferit metalului prețios exact sprijinul necesar din partea ratelor reale pentru a-și extinde redresarea pe termen mediu. Aurul a urcat cu aproximativ 3,7% la 4.495 de dolari, atingând cel mai înalt nivel de la începutul lunii iunie. În paralel, randamentul obligațiunilor pe 30 de ani a scăzut de la un vârf aproape de două decenii de peste 5,33% la aproximativ 5,20%, iar randamentul obligațiunilor pe 10 ani s-a retras de la aproximativ 4,75% la 4,65%. Indicele dolarului american a scăzut simultan cu aproximativ 0,8%, ajungând la un nou minim al ultimelor trei luni, aproape de 98,85.
Important este faptul că aurul a crescut alături de acțiuni și Bitcoin, mai degrabă decât în izolare. Acest lucru indică scăderea randamentelor reale și deprecierea dolarului – și nu o aversiune clasică față de risc – ca mecanisme de transmitere dominante. Catalizatorul a fost decizia neașteptată a Departamentului Trezoreriei de a cel puțin dubla dimensiunea maximă a răscumpărărilor de datorii pe termen lung, de la 2 miliarde de dolari la cel puțin 4 miliarde de dolari, vizând sectoarele cu maturități de 10-20 de ani și 20-30 de ani în perioada 9 septembrie – 4 noiembrie. Operațiunile efective, extinse, sunt încă la săptămâni distanță, dar piața obligațiunilor s-a ajustat imediat. Această reacție subliniază cât de „întinsă” devenise piața pe termen lung, după o presiune persistentă de vânzare. Piețele au anticipat efectiv sprijinul viitor pentru lichiditate și o ameliorare a presiunii asupra duratei, determinând scăderea randamentelor înainte ca Trezoreria să fi răscumpărat o singură obligațiune suplimentară.
**Minutele hawkish ale Fed nu au putut inversa mișcarea**
Mai remarcabil, mișcarea ratelor a supraviețuit publicării minutelor din iulie ale FOMC, care au fost mai hawkish decât se aștepta. Mai mulți participanți au susținut o creștere imediată a dobânzii, mulți au considerat că o înăsprire suplimentară este probabilă dacă inflația nu scade, iar unii au pus la îndoială dacă condițiile financiare erau suficient de restrictive. Acest lucru face ca mișcarea aurului să fie mai semnificativă. Metalul prețios nu a avut nevoie de un Fed dovish (cu tendință de relaxare monetară) pentru a înregistra o creștere – piața trezoreriei a făcut treaba în locul său. Ajustarea duratei a fost suficient de puternică pentru a depăși un mesaj al Fed care, izolat, ar fi trebuit să susțină randamentele și dolarul. Merită menționat: minutele în sine reflectă un comitet cu mai mulți „șoimi” decât a sugerat doar votul de 9-3, deși ședința din iulie este acum destul de veche în raport cu evoluțiile din această săptămână.
**Aceasta a fost o mișcare a randamentelor reale, nu un „debasement trade”**
Datele privind inflația de breakeven oferă cea mai clară dovadă a mecanismului subiacent. Inflația de breakeven pe 10 ani a rămas în jur de 2,30% atât pe 18 august, cât și pe 19 august, chiar și în timp ce randamentele nominale au scăzut brusc. Cu așteptările privind inflația neschimbate, scăderea randamentelor nominale s-a tradus în principal într-un nivel mai scăzut al randamentelor reale – sprijinul textual mai direct pentru aur. Acest lucru argumentează și împotriva interpretării mișcării de miercuri în principal prin prisma devalorizării monedei. Minutele Fed nu semnalau deloc o relaxare, așteptările privind inflația nu au crescut, iar catalizatorul identificabil a fost comprimarea randamentelor pe termen lung determinată de trezorerie. Nimic din acțiunea prețurilor din 19 august nu necesită o explicație bazată pe devalorizarea monedei. Pentru moment, raliul aurului este mai bine explicat de un șoc specific al randamentelor reale.
**Scăderea dolarului confirmă inversarea aurului**
Graficul dolarului susține aceeași poveste. Indicele DXY a spart decisiv sub nivelul de 99,41, retragerea Fibonacci de 38,2% a reboundului de la 95,55 la 101,80, consolidând argumentul că avansul de la 95,55 la 101,80 s-a finalizat ca o mișcare corectivă în trei unde. Se favorizează o scădere suplimentară atâta timp cât media mobilă exponențială pe 55 de zile, aproape de 100,08, limitează revenirea, cu nivelul de 97,93, retragerea Fibonacci de 61,8%, ca obiectiv descendent următor. Prin urmare, aurul și dolarul se confirmă reciproc din direcții opuse: aurul sparge rezistența pe termen mediu exact în momentul în care indicele DXY se află la un suport cheie pe termen scurt. O mișcare a DXY peste 97,93 ar adăuga sprijin suplimentar raliului aurului.
**Aurul la 4.600 USD este poarta de acces către 5.000 USD**
Structura tehnică a aurului în sine s-a schimbat semnificativ. Scăderea mai mare de la 5.598,75 pare să se fi finalizat ca un triunghi la 3.942,43. Divergența bullish pe MACD zilnic, spargerea peste media mobilă exponențială pe 55 de zile, aproape de 4.272, și spargerea curată a liniei de trend descendente pe termen mediu din această săptămână consolidează cazul pentru o inversare. Perspectiva pe termen scurt rămâne bullish atâta timp cât suportul de 4.324,23 se menține. Următorul test decisiv este clusterul de rezistență dintre 4.575,31 (retragerea Fibonacci de 38,2% a scăderii de la 5.598,75 la 3.942,43) și 4.604,74 (proiecția Fibonacci de 61,8% a mișcării de la 3.995,82 la 4.449,73, pornind de la 4.324,23). O spargere curată a zonei 4.575–4.605 ar deschide mai întâi proiecția de 161,8% la 4.778,14, urmată de retragerea Fibonacci de 61,8% la 4.966,14 – plasând efectiv nivelul de 5.000 de dolari direct în vizor pe termen mediu.
**Monitorizați mai întâi randamentul pe 30 de ani, apoi pe 10 ani**
Rata dobânzii rămâne confirmarea cheie. Randamentul pe 30 de ani la 5,18% ar trebui monitorizat mai întâi, deoarece impactul răscumpărărilor de trezorerie este concentrat spre capătul lung al curbei, iar această maturitate a condus cea mai recentă inversare. O spargere susținută sub 5,18% ar indica faptul că ajustarea duratei mai are loc. Suportul pe 10 ani în jur de 4,59% este nivelul de confirmare. Dacă randamentul pe 30 de ani scade, în timp ce cel pe 10 ani se menține la 4,59%, mișcarea ar rămâne concentrată pe termen lung – încă pozitivă pentru aur, dar mai puțin puternică pentru dolar. O spargere a ambelor ar semnala o comprimare mai largă a randamentelor și ar consolida cazul pentru ca indicele DXY să extindă mișcarea spre 97,93, în timp ce aurul ar contesta nivelul de 4.600 de dolari. Verificarea finală este reprezentată de breakevens. Dacă randamentele nominale continuă să scadă, în timp ce așteptările privind inflația rămân plate sau se diminuează, randamentele reale s-ar comprima și mai mult, păstrând cel mai clar setup bullish pentru aur. Dacă breakevens încep, în schimb, să crească brusc, povestea s-ar muta spre ajustarea inflației și ar deveni mai puțin simplă. Urmăriți T10YIE / T30YIE alături de nivelurile de randament în sine, nu doar prețurile izolate. Pentru moment, semnalul este neobișnuit de coerent: randamentele pe termen lung scad, dolarul sparge suportul, randamentele reale se comprimă și aurul și-a depășit trendul descendent pe termen mediu. Nivelul de 5.000 de dolari nu este încă atins, dar o spargere decisivă peste 4.600 de dolari l-ar face mult mai mult decât o țintă îndepărtată.