Valurile repetate de căldură din Italia pun o presiune considerabilă asupra uneia dintre cele mai emblematice industrii alimentare ale țării. Fermele care furnizează laptele necesar pentru producția de Parmigiano Reggiano se confruntă cu temperaturi de 40 de grade Celsius sau chiar mai ridicate, ceea ce duce la o scădere a producției de lapte, la o creștere masivă a consumului de energie și la scumpirea furajelor. Pentru unii crescători, producția a scăzut deja cu aproximativ 20%, conform informațiilor POLITICO.
**Impactul Caniculei asupra Fermelor:**
Verile extreme din Italia ar putea avea un impact direct asupra prețurilor plătite de consumatori pentru Parmigiano Reggiano. Scăderea producției de lapte, care variază între 10% în medie și ajunge la circa 20% în anumite ferme, se suprapune peste costurile în creștere cu energia. Aceasta este necesară pentru răcirea animalelor, irigații și producția de furaje. În timpul episoadelor de caniculă, consumul de electricitate al fermelor se poate dubla sau chiar tripla, iar regulile stricte ale Denumirii de Origine Protejată (DOP) limitează posibilitatea producătorilor de a achiziționa hrană mai ieftină din alte regiuni.
Toți acești factori converg spre o creștere a costurilor de producție și, implicit, spre o majorare a prețului celebrului parmezan italian, mai ales dacă valurile de căldură și seceta persistă. În grajdurile din nordul Italiei, ventilatoarele și sistemele automate de pulverizare a apei funcționează aproape neîncetat. Vaci preferă să stea în apropierea instalațiilor de răcire și să se miște cât mai puțin, în timp ce fermierii depun eforturi pentru a limita efectele stresului termic asupra animalelor.
Italia a traversat în august al patrulea val major de căldură din 2026, anunțat ca fiind cel mai lung episod canicular al anului, cu o durată de aproximativ 20 de zile. În numeroase regiuni, temperaturile au atins pragul de 40 de grade Celsius, iar la începutul lunii august, toate cele 27 de mari orașe monitorizate de autorități au fost plasate sub alertă roșie. Problema, însă, începe la temperaturi mult mai scăzute. Specialiștii citați de POLITICO explică faptul că vacile de lapte pot intra în stres termic în jurul valorii de 25°C, în funcție și de umiditate. Animalele dispun de relativ puține glande sudoripare, iar procesul digestiv generează, de asemenea, căldură. Atunci când temperatura crește, vacile consumă mai puțină hrană, petrec mai mult timp în picioare pentru a beneficia de curenții de aer, se odihnesc mai puțin și producția de lapte scade.
**Impactul Economic și Reglementările DOP:**
Încă din luna iulie, Reuters a semnalat că temperaturile de peste 40°C din Emilia-Romagna au cauzat scăderi ale producției de lapte în unele ferme din lanțul Parmigiano Reggiano. Impactul variază însă considerabil în funcție de fermă și de sistemele de răcire disponibile. Federica Dall’Aglio, care administrează o fermă cu aproximativ 400 de bovine, a declarat pentru POLITICO că fiecare animal produce în această perioadă cu cinci-șase kilograme de lapte mai puțin zilnic, ceea ce reprezintă o pierdere de circa 20% pentru ferma sa, în ciuda utilizării ventilatoarelor și a sistemelor de pulverizare a apei.
Protejarea animalelor de căldură implică un cost tot mai ridicat. Luca Cotti, președinte regional al Coldiretti în Emilia-Romagna, afirmă că, în timpul episodadelor de caniculă extremă, consumul de electricitate al fermelor se poate dubla sau chiar tripla din cauza funcționării aproape continue a ventilatoarelor, pompelor și sistemelor de răcire. În urmă cu două decenii, principala preocupare era legată de iarnă și de riscul de îngheț al instalațiilor și a apei din grajduri. Astăzi, investițiile se concentrează tot mai mult pe supraviețuirea verilor. Fermierii descriu cum, din luna iunie, temperaturile ridicate nu au mai scăzut. Căldura a modificat chiar și programul de lucru, unii agricultori fiind nevoiți să recolteze fânul la orele 03:00-04:00 dimineața, înainte ca temperaturile excesive să îl usuce excesiv și să îl facă fragil.
Situația este complicată și de regulile stricte care protejează autenticitatea și valoarea Parmigiano Reggiano. Fiind un produs cu Denumire de Origine Protejată (DOP), laptele și brânza sunt legate de o zonă geografică bine definită: provinciile Parma, Reggio Emilia și Modena, precum și anumite zone din Bologna și Mantova. Regulamentul oficial impune ca cel puțin 75% din materia uscată a furajelor să provină din zona de producție, iar cel puțin jumătate să fie cultivată pe terenurile fermei, dacă acestea se află în perimetrul autorizat. Aceasta înseamnă că fermierii nu pot muta pur și simplu animalele sau aprovizionarea cu hrană în regiuni mai răcoroase fără a risca pierderea statutului DOP.
Seceta accentuează și mai mult problemele. Producția locală de furaje devine mai dificilă și mai costisitoare, în timp ce animalele trebuie hrănite conform regulilor stricte ale DOP. Miza economică este uriașă. Reuters estimează valoarea anuală a sectorului Parmigiano Reggiano la aproximativ 4,5 miliarde de euro. Producția a continuat să crească înainte de actuala criză climatică, ajungând la peste 4,19 milioane de roți de Parmigiano Reggiano în 2025, cu 2,7% mai mult decât în anul precedent. Vânzările către consumator au atins un record de 3,2 miliarde de euro în 2024, exporturile reprezentând aproape jumătate din volumele comercializate.
**Provocări Suplimentare și Perspective de Viitor:**
Problemele nu se opresc odată cu procesarea laptelui. Parmigiano Reggiano necesită o maturare de cel puțin 12 luni, iar milioane de roți de brânză trebuie depozitate în condiții atent controlate. Unele mari depozite din Emilia-Romagna au înregistrat în perioadele de căldură extremă o creștere cu aproximativ 30% a consumului de electricitate, necesară pentru menținerea condițiilor de maturare. Autoritățile regionale, Uniunea Europeană și Consorțiul Parmigiano Reggiano au implementat programe de sprijin și fonduri pentru adaptarea fermelor. Cu toate acestea, fermierii susțin că necesarul de investiții crește mult mai rapid, pe măsură ce verile cu temperaturi extreme devin tot mai frecvente.
Această problemă transcende industria brânzeturilor. Aproximativ 60% din suprafața agricolă a Italiei a fost afectată în august de diverse grade de secetă, iar sectorul agricol italian a înregistrat pierderi de peste trei miliarde de euro din cauza secetei, incendiilor și fenomenelor meteorologice extreme. Pentru producătorii de Parmigiano Reggiano, întrebarea nu mai este *dacă* va exista o altă vară caniculară, ci *cât de mult* va trebui investit pentru ca fermele și tradiția milenară să poată supraviețui într-un climat tot mai fierbinte.