Ideea populară de a ne „căli mintea” pentru a depăși durerea sau disconfortul ar putea fi contrazisă de noi cercetări. Un studiu recent sugerează că, cel puțin în cazul anumitor reacții inflamatorii, acordarea atenției senzațiilor transmise de corp ar putea ajuta organismul să-și regleze mai eficient răspunsul imun.
Cercetarea, condusă de neurologul Liron Rozenkrantz de la Universitatea Bar-Ilan din Israel și publicată în prestigioasa revistă Nature Human Behaviour, a identificat o legătură directă între atenție și reglarea sistemului imunitar. Inflamația este un mecanism fundamental prin care organismul răspunde la infecții sau leziuni, manifestându-se prin căldură, umflături și mobilizarea celulelor imune. În paralel, sistemul nervos transmite creierului informații despre aceste procese, pe care le percepem ca senzații precum mâncărime, usturime sau arsură.
Pentru a evalua dacă atenția asupra acestor senzații influențează doar percepția durerii sau și răspunsul imun, cercetătorii au utilizat testul cutanat cu histamină, un instrument standard în evaluarea reacțiilor alergice.
**Atenția a redus dimensiunea reacției inflamatorii**
Primul experiment a implicat 37 de adulți sănătoși, supuși testului cutanat în două sesiuni separate. Într-una, participanții au fost instruiți să își concentreze atenția asupra senzațiilor din zona inflamată. În cealaltă, atenția le-a fost direcționată către videoclipuri menite să îi distragă. Rezultatele au fost neașteptate: participanții au perceput disconfortul ca fiind mai intens atunci când se concentrau asupra inflamației, dar reacția inflamatorie în sine a fost mai redusă. Zona umflată (wheal) a avut o dimensiune medie de aproximativ 3,5 milimetri în condiția de concentrare, comparativ cu 5 milimetri în cazul distragerii. De asemenea, zona roșie a fost mai mică (10,6 mm față de 14 mm). Aproximativ 90% dintre participanți au prezentat o reacție inflamatorie mai puternică atunci când atenția le era distrasă.
**Atenția asupra inflamației a grăbit stabilizarea reacției**
S-au observat diferențe și în evoluția reacției cutanate. După 20 de minute, aproape 90% dintre participanții care și-au concentrat atenția asupra senzației aveau o zonă inflamată stabilizată sau în curs de reducere, în timp ce în grupul distras, procentul a fost de doar 46%.
Un al doilea experiment, cu 20 de participanți, a confirmat aceste rezultate. Participanții au privit forme abstracte, fie ca un indiciu de a se concentra asupra pielii iritate, fie concentrându-se asupra formelor în sine. Inflamația a fost din nou mai redusă atunci când atenția era îndreptată către senzația internă.
**De ce ar putea atenția să influențeze inflamația?**
Cercetătorii sugerează că atenția ar putea oferi creierului informații mai precise despre starea corpului. Concentrarea asupra senzației inflamatorii ar putea amplifica importanța semnalului pentru creier, permițându-i să ajusteze mai fin răspunsul imun. Pentru a testa această ipoteză, experimentul a fost repetat după amorțirea locală cu lidocaină. Deși efectul atenției asupra inflamației a devenit mai slab, nu a dispărut complet. Analiza sistemului nervos autonom a relevat modificări ale variabilității ritmului cardiac (un indicator al activității parasimpatice), chiar și când senzația era diminuată. Sistemul vagal joacă un rol în reglarea inflamației.
**Studiul nu înseamnă că putem „gândi” bolile departe**
Cercetătorii avertizează asupra interpretării rezultatelor. Studiul a inclus un număr mic de participanți și s-a concentrat pe o reacție inflamatorie cutanată minoră, temporară și controlată experimental. Nu există încă dovezi că aceleași mecanisme ar funcționa în cazul infecțiilor cronice sau bolilor autoimune. Prin urmare, simpla concentrare asupra unei boli grave nu o poate vindeca. Totuși, studiul subliniază rolul potențial mai mare al atenției în comunicarea dintre creier și sistemul imunitar decât se credea anterior. Percepția noastră asupra senzațiilor corporale și modul în care alegem să acordăm atenție acestora ar putea influența, în anumite situații, modul în care organismul își reglează răspunsul inflamator.