Președinta Rezervei Federale din San Francisco, Mary Daly, a respins preocupările conform cărora intervenția Trezoreriei SUA pe piețele de datorie pe termen lung ar putea estompa liniile dintre gestionarea datoriei fiscale și politica monetară. Într-o declarație acordată Bloomberg TV joi, Daly a subliniat că este prea devreme pentru a evalua impactul măsurilor extinse de răscumpărare de obligațiuni ale Trezoreriei asupra activității Fed, menționând că „suntem la început” și nu dorește să anticipeze concluzii înainte ca factorii de decizie să aibă timp să analizeze implicațiile.
Daly a accentuat diferența dintre Secretarul Trezoreriei și Fed, afirmând că banca centrală rămâne concentrată pe mandatul său conferit de Congres și pe revenirea inflației la ținta de 2%. De asemenea, ea a minimizat ideea că creșterea recentă a randamentelor pe termen lung ar trebui să dicteze o acțiune imediată de politică monetară. Potrivit ei, ascensiunea randamentelor pe termen lung este un fenomen global, influențat de multiple forțe, și „nu ne oferă un semnal clar despre ce ar trebui să facem în privința ajustărilor de politică sau a calibrării politicii Fed”.
În contrast, Daly a indicat că randamentele pe termen scurt sugerează că piețele înțeleg „funcția de reacție” a Fed. Ea a descris politica monetară curentă ca fiind într-un „loc bun” și a susținut ferm decizia din iulie de a menține intervalul țintă pentru fondurile federale la 3,50–3,75%. Mesajul său principal a fost unul instituțional, mai degrabă decât direcțional.
Daly a declarat: „Rezerva Federală ține la independența și credibilitatea sa și respectă mandatul său”, adăugând: „Nu văd credibilitatea noastră în pericol”. De asemenea, ea a respins presiunile pentru mișcări preventive imediate, considerând că există puține dovezi care să indice că o reducere sau o majorare a ratei dobânzii reprezintă o problemă urgentă de rezolvat, având în vedere datele recente.
Implicația este clară: Trezoreria poate modifica mecanismele de gestionare a datoriei, dar Fed intenționează să își ancoreze deciziile de politică monetară în condițiile inflației și ale pieței muncii, în loc să reacționeze mecanic la volatilitatea obligațiunilor pe termen lung. Printre concluziile cheie se numără: Daly consideră că este prea devreme pentru a judeca impactul răscumpărărilor extinse de obligațiuni pe termen lung și posibilele modificări ale emisiunii efectuate de Trezorerie asupra implementării politicii Fed; a subliniat separarea instituțională, afirmând că „Secretarul Trezoreriei este diferit de Fed” și că banca centrală rămâne concentrată pe mandatul său; a minimizat volatilitatea recentă a randamentelor pe termen lung ca semnal direct pentru politică, explicând că acestea sunt determinate de forțe globale; a afirmat că obligațiunile pe termen scurt sunt mai informative, deoarece „par să ne semnaleze că înțeleg funcția noastră de reacție”; a descris politica monetară ca fiind într-un „loc bun” și a susținut decizia de a menține ratele la 3,50–3,75%; și a reiterat că „nu vede credibilitatea sa în pericol”, respingând urgența oricărei mișcări preventive, deoarece datele recente nu indică o problemă imediată de rezolvat.