Tehnologiile de generare a energiei electrice plutitoare deschid noi perspective pentru comunitățile de coastă și zonele izolate, oferind alternative la utilizarea terenurilor extinse. Proiectele și prototipurile variază de la instalații solare offshore în Taiwan, la generare nucleară în Rusia și dispozitive de captare a energiei valurilor în Lacul Michigan. Deși la diferite stadii de comercializare, aceste tehnologii ar putea complementa sursele convenționale de energie regenerabilă și nucleară, sporind reziliența energetică locală.
Revoluția energiei regenerabile se confruntă cu o problemă de spațiu. Fermele solare și eoliene la scară largă necesită suprafețe imense de teren și se lovesc de opoziția comunităților locale. Cu toate acestea, o expansiune semnificativă a resurselor de energie curată este esențială pentru a respecta țintele climatice și pentru a garanta securitatea energetică globală, într-un context în care independența energetică devine o prioritate.
În acest context, tehnologiile de producție a energiei cu emisii scăzute, care nu necesită mult spațiu pe uscat, atrag un interes crescut din partea investitorilor. Multe dintre aceste tehnologii emergente, deși tot ocupă spațiu, se mută de pe uscat în apă, căutând noi frontiere. Aceste centrale electrice plutitoare ar putea deveni vitale pentru orașele de coastă și „zonele cu densitate mare de populație” care doresc să își extindă capacitatea de generare a energiei curate, dar se confruntă cu o concurență acerbă pentru terenurile limitate.
„Centralele electrice plutitoare pot oferi o sursă permanentă de energie, inclusiv pentru orașe întregi precum Pevek din Rusia și Luanda din Angola”, se menționează într-un raport publicat de The Conversation. „Ele pot, de asemenea, furniza energie temporară pentru activități specifice, cum ar fi mineritul, sau în timpul situațiilor de urgență, inclusiv dezastre naturale sau defecțiuni ale infrastructurii”, adaugă articolul.
Aceste centrale electrice plutitoare pot lua diverse forme. Pot fi integrate pe nave, precum prima centrală electrică plutitoare, nava cargo SS Jacona, transformată în sursă de energie pentru Coasta de Nord-Est a Statelor Unite în 1931. Pot fi, de asemenea, pe barje, care, spre deosebire de nave, nu au motor. Sau pot consta pur și simplu din ansambluri plutitoare sau balize, fixe și netransportabile. Diversitatea metodelor de generare a energiei este, de asemenea, vastă, incluzând energia mareelor și a valurilor, panouri solare fotovoltaice și chiar centrale nucleare plutitoare.
Mai multe prototipuri sunt testate în prezent în apele din întreaga lume. În Taiwan, unde independența energetică este o chestiune de securitate națională, panourile solare plutitoare ar putea oferi o soluție salvatoare pentru insula dens populată și cu resurse de teren limitate. Un studiu recent a relevat că fermele solare plutitoare ar putea fi chiar mai productive decât cele terestre, datorită efectului de răcire natural al apei de mare, care crește eficiența sistemului.
„Din perspectivă largă, munca noastră demonstrează că energia solară offshore plutitoare nu este doar o alternativă tehnică, ci o soluție strategică pentru alte țări cu resurse de teren limitate, contribuind la extinderea capacității de energie regenerabilă, respectând în același timp constrângerile de mediu și de utilizare a terenurilor”, a explicat unul dintre autorii studiului.
Aceste modele nu sunt relevante doar pentru orașele de coastă aglomerate, ci și pentru regiunile izolate care întâmpină dificultăți în conectarea la rețea. Rusia operează centrale nucleare plutitoare din 2019 pentru a furniza energie populațiilor din regiunile izolate ale Siberiei. Comunități din Marea Mediterană, Norvegia, Japonia și India ar putea fi următoarele.
Pe Beaver Island, în Lacul Michigan, Universitatea din Michigan testează prototipuri de dispozitive de-a lungul coastei insulei pentru a converti energia cinetică a valurilor în electricitate pentru populația mică și izolată a insulei. „Este o combinație de economii de costuri și dorința de a fi independenți, de a nu depinde de continent pentru tot”, a declarat Seamus Norgaard, un rezident al insulei, pentru Grist. „Și, desigur, perspectiva de mediu”, a adăugat el.
Deși aceste tehnologii nu vor înlocui modelele tradiționale, ele pot oferi reziliență și diversitate esențiale mixului energetic global, într-un moment în care ambele sunt extrem de necesare. În contextul schimbărilor climatice și al instabilității geopolitice globale care conduc la volatilitatea pieței energetice, lanțurile de aprovizionare energetică scurte și locale, cu amprentă de carbon și amprentă terestră reduse, sunt mai importante ca niciodată.